România şi Polonia sunt strâns legate, din punct de vedere istoric, vreme de câteva secole. Ambele ţări, de-a lungul timpului, au avut parte de împărţiri teritoriale, departe de gândul lor, dictate de „stăpânii” lumii acelor vremuri. Amândouă statele au fost „jucate” la o „ruletă” cu aceeaşi competitori – Germania şi Rusia. România afost tot timpul aproape de Polonia, iar cea mai bună dovadă a constituit-o sprijinul acordat polonezilor, după ce ţara le-a fost cotropită de armatele hitleriste, în septembrie 1939, fapt care a condus la izbucnirea celui de-al II-lea Război Mondial. Craiova s-a constituit într-un bastion al apărării drepturilor polonezilor, prin colaborarea cu Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Dolj putând să arătăm câteva din cele întâmplate atunci.
În septembrie 1939, armatele hitleriste întră în Polonia, pe la Gdansk (Danzig – în termeni germani) şi ocupă ţara. De abia atunci, Cancelariile Occidentale reacţionează, Anglia şi Franţa declarând război celui de-al Treilea Reich. Se întâmpla pe 9 septembrie 1939, zi care se constituie în începutul celei mai mari Conflagraţii Armate Mondiale. La acel moment, Statul Polonez cerea sprijin României. Guvernul Ţării Noastre nu pregetă să acorde ajutorul solicitat, astfel că peste 100.000 de refugiaţi polonezi îşi găsesc sprijin aici. Craiova a fost unul dintre cele mai puternice „forturi”, aici găsindu-şi adăpostul câteva sute de polonezi, inclusiv reprezentanţi cu grad înalt ai Statului Polonez.
Înalţi demnitari polonezi au fost cazaţi la Craiova
În Arhive se găsesc foarte multe date. Astfel, aflăm că, în acel septembrie 1939, La Craiova, în Palatul „Jean Mihail”, actualul Muzeu de Artă al Craiovei, şi-au găsit refugiul mareşalul Edward Rydz-Smigly – comandantul Armatei Poloneze, care a locuit acolo împreună cu toţi membrii Statului Major – şi însuşi preşedintele Republicii Polone – Ignacy Moscicki.Ceilalţi refugiaţi au fost cazaţi în mai multe imobile din Craiova, celebră fiind „Casa Polonă”, pe actuala stradă „Tabaci”, în apropierea „Medicinii vechi”. De aceste lucruri, care ţin de istorie, şi-a adus aminte şi Excelenţa Sa Marek Szczygiel, ambasadorul Poloniei la Bucureşti, care, la vizita de la Craiova, din urmă cu două săptămâni, a amintit de acele vremuri: „Ne leagă foarte multe lucruri de Craiova. Avem o istorie comună, în acest oraş polonezii găsind un adevărat sprijin. Mulțumim, Craiova!”.
Date scriptice, cu valoare istorică
Şi, dacă tot vorbim despre date istorice, în Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Dolj – am găsit câteva documente de acest fel. Astfel, la data de 1 iunie 1940, în scriptele Prefecturii Dolj se aflau 712 cetăţeni polonezi, 638 dintre aceştia fiind din Craiova, 68 din Calafat şi 6 din Filiaşi. Mai mult, la 1 octombrie 1944, când, deja, România trecuse de partea Puterilor Aliate, gen. I.N.Petrescu, prefectul judeţului Dolj, emitea Decizia nr. 21275, prin care „Decidem (…) însumarea şi reînsumarea la drepturi a refugiaţilor poloni mai jos menţionaţi, pe datele lor specifice în dreptul lor şi anume (…)”. Conform acestei Deciziuni, peste 20 de refugiaţi polonezi au beneficiat sau li s-au redus din drepturile băneşti. U
n singur lucru rămâne de semnalat: Craiova a ajutat tot tim
pul polonezii.
