Invitat al „ştirilor” de la TF1 şi France 2, joi seara, Emmanuel Macron şi-a reiterat „ambiguitatea” cu privire la posibila trimitere de trupe în Ucraina, în faţa unei „ameninţări existenţiale”. „Avem un singur obiectiv: Rusia nu trebuie să câştige acest război”, a decretat Macron, care a vorbit timp de 36 de minute, direct de la Elysee, recunoscând că a rămas ambiguu, în privinţa posibilei trimiteri de trupe occidentale terestre în Ucraina şi că nu exclude „nici o opţiune”. A mai spus asta. În privinţa ameninţării nucleare, proferată de Vladimir Putin, Macron a reamintit că francezii se pot simţi protejaţi, datorită statutului ţării lor de putere nucleară. Au fost abordate mai multe puncte, după ce Adunarea Naţională şi Senatul, prin votul lor, au aprobat acordul bilateral de securitate dintre Franţa şi Ucraina. Pentru Emmanuel Macron, securitatea Franţei este în joc în Ucraina, iar Rusia este „adversarul Franţei”. Ceea ce este o… premieră. Dacă Rusia ar câştiga „nu vom mai avea securitate, iar credibilitatea Europei va fi redusă la zero”. Înainte de a se deplasa, astăzi, la Berlin, unde într-un moment de criză are loc o întâlnire cu cancelarul german Olaf Scholz şi premierul polonez Donalt Tusk, liderul de la Elysee a căutat să-şi pregătească partenerii cu intenţiile sale. Este credibil preşedintele francez? Problema este că în aceste momente, cuvintele nu corespund realităţii. Macron a mai reamintit că nu există nicio limită în privinţa sprijinului pentru Ucraina. De asemenea, francezii trebuie să fie pregătiţi pentru toate evenimentele, argumentând că europenii şi-au depăşit deja disponibilităţile iniţiale, întrucât atât Franţa cât şi cele 26 de ţări ale UE au făcut „în mod sistematic ceea ce au promis că vor face”, dar limitele au fost atinse. Stocurile de muniţie ale armatei ucrainiene sunt aproape epuizate, sau aşa ceva clamează sistematic Kievul. Franţa poate produce anul acesta cel mult 75 de unităţi din tancul autopropulsat Caesar Canon, toate destinate Ucrainei. Ajutorul american rămâne blocat în Congres. Macron a tot repetat că armata franceză trebuie să se pregătească pentru toate ipotezele. Nu vrea escaladare, cum spunea, dar cuvintele folosite erau cele ale unui conflict aproape pregătit. Şi va fi o temă de discuţie în campania premergătoare alegerilor europarlamentare. Războiul este pe pământ european a mai spus pe un ton marţial, amintind că există mai puţin de 1500 km între Strasbourg şi Kiev. „Nu vom conduce o ofensivă, nu vom avea iniţiativa”, a calificat chiriaşul de la Elysee, care a mai spus că a dori pacea astăzi nu înseamnă dezamăgirea Ucrainei. Văzut în special din ţările sudice, reticente în a sprijini Occidentul în lupta contra lui Vladimir Putin, discursul lui Macron va părea fără îndoială războinic. Deşi preşedintele francez ar trebui să-şi asume responsabilitaeta pentru întoarcerea sa la 180 de grade. Este sau nu credibil? Nu, poziţia sa belică este mai degrabă a unui conducător de război, decât a unui pacificator. În acest scenariu absurd, Macron introduce… neprevăzutul. Omiţând că înfrângerile sunt orfane, iar autojustificarea şi recriminările sunt comune. Pe liniile de front situaţia este deteriorată şi Zelenski vrea să continue războiul prin procură, deşi promisiunile de arme occidentale nu sunt onorate în măsura aşteptată, cum tot clamează, şi resimte nevoia de noi încorporări. La summit-ul de la Paris, din 16 februarie a.c., s-a vorbit de ajutorul european pentru Kiev, dar atât… Dorinţa Parisului de a se distinge în relaţiile internaţionale este binevenită, dar Macron vrea să depăşească alinierea Franţei la NATO şi hegemonia SUA. Doreşte un alt rol principal, distingându-se prin belicozitate riscantă, în comparaţie cu aliaţii săi. Acrirea relaţiei cu Germania este resimţită şi acum se încearcă repararea ei, dar perturbate sunt şi alte relaţii cu parteneri europeni. Refuzul francezilor de a se implica direct în conflictul din Ucraina rămâne discret, iar teama de ceea ce ar putea pierde este uşor de exploatat într-o perioadă electorală. Trilaterala de la Berlin are loc cu o săptămână înainte de următorul Consiliu European dedicat în mare măsură situaţiei din Ucraina.
