Apropierea alegerilor locale, care se vor ţine concomitent cu cele europarlamentare, la 9 iunie a.c., febrilizează deja staff-urile organizaţiilor judeţene ale liberalilor şi social-democraţilor, principalele forţe politice din teritoriu, deşi trebuie luate în considerare, aşa cum se cuvine şi celelalte partide (AUR, USR) şi de ce nu Asociaţia Macedonenilor, o interesantă entitate, cu suficientă vizibilitate în spaţiul public, prin suita de manifestări de sorginte culturală, cu preponderenţă, organizate la intervale de timp. Ineditul primei runde de alegeri, din acest an, este cumularea de acum îndelung lustruită şi faptul că la europarlamentare, pe lista de candidaţi se vor afla, unul după altul, social-democraţii şi liberalii, într-o fraternitate de nevisat, la începutul primului mandat de preşedinte al lui Klaus Iohannis. De văzut şi cum vor proceda în campania electorală, interesul comun nefiind altul decât obţinerea unui număr cât mai mare de viitori eurodeputaţi, care în Parlamentul European se vor afilia la familiile politice tradiţionale. Şi la rândul lor vor vota diferit pentru viitorii preşedinţi ai Parlamentului European şi Comisiei Europene. La Congresul PPE de la Bucureşti, Ursula von der Leyen, oferta popularilor europeni, care îşi doreşte un nou mandat de preşedinte al Comisiei Europene, n-a fost deloc votată în delir, cum poate se aştepta, deşi n-a avut… contracandidat, un semnal neliniştilor în perspectiva marelui „baraj”. Tăcuţi, ca să nu spunem amuţiţi, liberalii doljeni nu sunt deloc într-o bună formă, după toate semnalele, ceea ce nu înseamnă că nu pot recupera –alungând orice descurajare- anumite pierderi, anunţate prin dezertări de primari, unele surprinzătoare. Vor trebui să-şi pună ei înşişi întrebări la cauzele actualei stări de fapt, să-şi asume unele erori tactice, de comunicare, care au condus la o anemiere fără precedent a unei falnice organizaţii politice, care pare lipsită de azimut. Nu este prea clar, cum în condiţiile unei coabitări la nivel guvernamental, şi inclusiv la nivelul Prefecturii Dolj –care reprezintă Guvernul în teritoriu- poţi rămâne în opoziţie, la nivelul altor entităţi administrative, cum sunt consiliile locale şi nu numai. Mai clar: prin ce se delimitează liberalii, la nivelul unor pre-opţiuni ideologice, de social-democraţi? Este adevărat că nu poţi fii „la dreapta”, decât faţă de ceva care este mai la „stânga”. Se va spune că, mai cu seamă, zona intelectualităţii, nu se lasă încadrată riguros în această dihotomie. De acord. Dar lumea mediului rural, unde stânga şi dreapta nu constituie o alternativă definitorie pentru spiritul local, înclinat fie spre neutralitate confortabilă, fie spre acomodare oportună, se lasă? Nu poţi cere cuiva să opteze pe viaţă, între una şi cealaltă, fiindcă e ca şi cum i-ai cere să aleagă definitiv între bere şi vin. Uneori pofteşti una, alteori alta, după cum cer împrejurările. Şi mizilicul adiacent. Fireşte, peisajul se echilibrează prin aportul altora. Pentru electoratul local, stânga şi dreapta nu sunt concepte funcţionale. Nu în aceşti termeni se pune dezbaterea electorală. Liberalii doljeni, fiindcă de ei este vorba, n-au altceva de făcut decât de identificat candidaţi credibili, cu vizibilitate la nivelul comunităţii respective, buni comunicatori, fiindcă oamenii „nu beau” niciodată ce li se spune, decât dacă sunt deja băuţi. Liberalii doljeni au şansele lor în alegerile locale care se apropie, cu condiţia să se orienteze –cumpănit- asupra celor care merită investiţia lor de încredere, pentru a deveni aleşi locali.
