Un elev din cls. a X-a , de la Colegiul Naţional “Carol I” din Craiova, îmbină ştiinţele exacte cu literatura. Este elev la o clasă de matematică – informatică, dar pasiunea pentru literatură e aproape să-i devină a doua natură. În urmă cu câteva zile, a participat la concursul naţional “Mircea Nedelciu”, faza regională, obţinând premiul al III-lea. Deşi pasionat de poezie, a prezentat un eseu, scris la prima vedere, după ideea tematicii, care a uimit. Deocamdată, îşi doreşte să scrie poezii, să le şi publice, dar nu lasă deoparte şcoala. Numele său este Andrei George Pîrcălăbescu.
Un timp departe de timiditate, cu emoţii şi sentimente, pe care le şi pune în practică, prin poeziile sale, elev al unei clase de Matematică – Informatică, la Colegiul Naţional “Carol I” din Craiova, aşa s-ar putea defini, şi chiar el o spune, Andrei George Pîrcălăbescu : “Scrisul, mai ales poeziile, este un hobby. Scriu conform simţămintelor mele , inspirat din trăirile apropiaţilor, prin viziunea mea. Când spun trăirile apropiaţilor, mă refer la aspectele mai triste din viaţa acestora. La poezii de dragoste, scriu numai ce simt eu, fiindcă nu vreau să mă bag în sufletul altora, în aceste cauze. Practic, cele mai multe poezii se referă la iubire “.
Un eseu conceput din propria viziune, după ce a văzut tema
Momentan, adolescentul şi-a strâns creaţiile, nu le-a postat pe facebook sau pe alte reţele de socializare, le-a trimis doar profesorilor şi prietenilor, “dar sper ca, într-o zi, să le public într-o carte, pe care să o şi lansez. Peste 10 ani, aş vrea să devin un scriitor cunoscut, inclusiv peste hotare. Cariera mea, deocamdată, nu este clar stabilită şi nu m-am decis ce cursuri de învăţământ superior voi urma. Îmi plac şi matematica şi literatura. Am dorit să învăţ din toate materiile predate câte ceva”. Dar , în urmă cu câteva zile, a uimit, prin ceea ce a scris, la faza regională a concursului de eseistică “Mircea Nedelciu”, atrăgând atenţia celor prezenţi la Târgul de carte “Gaudeamus”. Tot el ne povesteşte: “A fost un concurs de eseistică. Trebuia să scrii, conform temei , care se numea “Nu-mi scriu singur cărţile, ele cresc în mine, cum creşte cochilia din carnea melcului”, un citat din opera lui Mircea Nedelciu. Asta am şi făcut: am mers pe viziunea mea, prin propriile trăiri, aşa cum am crezut”.
