Ce teribil paradox! Călin Georgescu, candidatul independent la alegerile prezidenţiale, a ajuns cunoscut în ţară şi peste hotare, după primul tur al alegerilor prezidenţiale, la care a venit pe primul loc, prin aportul consistent al reţelelor de socializare (în principal TikTok), după ce în zilele premergătoare nu conta printre favoriţi. După anularea alegerilor de către CCR s-a intrat într-o confuzie fără precedent, întreţinându-se ideea unei nedreptăţi copleşitoare, făcută favoritului, în turul doi al respectivelor alegeri. Şi nu puţini dintre cei care habar nu aveau de Călin Georgescu, cum nici acesta nu avea faţă de realităţile ţării, s-au poziţionat pe baricada apărării candidatului independent, considerat un suveranist suis-generis. Suntem confruntaţi, mai nou, cu tot felul de manipulări ale temei patriotice, dinaintea cărora şi umorul se vestejeşte. Pericolul iminent nu este altul decât acela al plonjării într-un episod de schizofrenie. Fiindcă e greu să te descurci în labirintul unor vinovăţii, iar postura judecătorului, oricât de îndreptăţită, e întotdeauna antipatică. Pe de-o parte, ca ţară membră UE şi NATO, care trebuie respectat imperativ –cum s-a angajat-, nişte rigori exprese, unele neplăcute, iar pe de altă parte, asistăm la o explozie a nevoii de suveranitate, de potenţare a specificului naţional ş.a.m.d.. Nu puţine din declaraţiile lui Călin Georgescu, în dorinţa de a întreţine în inimile partizanilor săi, sentimente durabile, sună neliniştitor. Ca de pildă faptul că 35 de ani nu s-a întâmplat nimic în România, ceea ce e o uşoară exagerare. Dar nu asta e cea mai… delicată. Trec peste faptul că unele dintre declaraţii îl recomandă ca fiind un mic semidoct fudul. Interviul acordat unui fost militar american, din trupele speciale, Shawn Ryan, realizator de podcasturi are destule afirmaţii riscante, să le spunem aşa, într-un dispreţ total al nuanţelor. Săptămâna trecută s-a întâmplat însă ceva, care putea da de gândit lui Călin Georgescu şi partizanilor săi numeroşi. La aproximativ 6 luni, de la ultima rundă de confruntări, ostilitatea dintre patronul „X” (ex-Twitter), Elon Musk şi fostul comisar european pentru Piaţa Internă, francezul Thierry Breton au fost relansate. Nu mai descriu contextul, în măsură covârşitoare cunoscut. Dar fostul comisar european, dat la o parte de Ursula von der Leyen, unul dintre arhitecţii Digital Services Act (DSA) şi Digital Markets Act (DMA) a spus în platoul BFM TV / RMC, între altele, următoarele: „Să ne păstrăm calmul şi să aplicăm legile în Europa, atunci când există riscul că sunt ocolite(…). Am făcut-o în România şi evident că va trebui făcut, dacă este necesar şi în Germania”. Şeful diplomaţiei franceze Jean Noel Barrot a îndemnat chiar Comisia Europeană să reacţioneze „cu cea mai mare fermitate”. Înotăm, aşadar, într-o febrilitate generală, lipsită de orice grăunte de înţelepciune, prostiţi de mesaje anacronice încât şi ceea ce mai este discernământ să nu se mai priceapă. Personal nu traversez un episod de indispoziţie, dar totul pare a se consuma între suporteri, din stadion, devastaţi de dezordini comportamentale, agitatori dubioşi, reflexe morbide ale vieţii publice. E drept Elon Musk l-a numit pe Thierry Breton „tiranul Europei” dând de înţeles că este un clovn. Dar afirmaţia acestuia din urmă în privinţa deciziei CCR spune cam totul. De unde a avut cunoştinţă de ea Thierry Breton, fiindcă plecase de la Bruxelles, trebuie poate întrebat.