Săptămâna viitoare e „bătaia peştelui”, cum se spune, şi opoziţia unită „în cuget şi simţiri” – declarativ – îşi leagă nedisimulate speranţe de moţiunea de cenzură, chiar dacă nu mai e momentul optim, se spune, care oricum nu a existat vreodată. Intitulată „Ajunge. Guvernul Dragnea – Dăncilă, ruşinea României”, moţiunea are mai multe capitole care vizează efectul remanierilor succesive, „schingiuirea sistemului de justiţie”, activitatea ministrului de Interne, Carmen Dan etc. Se spun destule prostioare. Săptămâna viitoare va fi citită, urmând a fi luată în discuţie, cât se poate de repede. Planul de luptă e unul complex: căderea guvernului Dăncilă, dar şi dislocarea lui Liviu Dragnea de la preşedinţia Camerei Deputaţilor. Se fac toate calculele posibile şi imposibile, se contează pe „nemulţumiţii” din PSD, care oricum nu agreează ca variantă de premier numele lui Ludovic Orban, dar calcule aritmetice tot nu ies, deocamdată, convenabil, mai ales că negocierile par încremenite. Se invocă un sondaj realizat de IMAS, comandat de USR, care duce PSD sub 25%, dar şi un alt sondaj realizat de BCS, la solicitarea PMP, care arată că Liviu Dragnea a devenit aproape… insondabil. Ca să nu ne mai lungim cu vorba, deşi iluziile îşi au rostul lor în viaţă, în opinia liberalilor, alianţa de guvernare e „pe făraş”. Înţelegem ceea ce trebuie înţeles: ţara tăcută, neîntrebată, vrea un guvern liberal „pur” condus de Ludovic Orban, sau un guvern tehnocrat, fiindcă Dacian Cioloş e demult la încălzire şi uitat acolo. Eventual, pentru Camera Deputaţilor, se poate conta pe rectorul Universităţii de Vest din Timişoara (UVT) prof. univ. dr. Marlen Pirtea, momentan deputat liberal, unul din actorii balamucului recent, din Parlament, demolat de Emilia Şercan în Press One, pentru „mari suspiciuni de plagiat”. Punându-l pe două coloane, Emilia Şercan demonstrează fără putinţă de tăgadă că universitarul timişorean nu a ciugulit cu linguriţa, ci a luat cu polonicul – obscenitatea e în plină globalizare – din alţi autori, unii necitaţi, ceea ce după cum am văzut nu deranjează. Or a umbla cu criterii de salon, cu exigenţe ideale, cu mofturi estetizante, cultivând un angelism inadecvat şi perdant – abilităţi adaptative – nu dă deloc bine, în perspectiva consolidării „scării umane a puterii”. Mizeriile contextuale şi administrarea lor pot ucide prospecţiunea gestului chiar bine intenţionat. Am dat un exemplu. Avem o lună decembrie, altădată a cadourilor, tensionată din cale-afară. Ideea, cum spuneam, este să cadă Liviu Dragnea, şi, dacă se poate, şi Florin Iordache. Cel puţin. Deci „totul pentru front”, totul pentru prăbuşirea celor doi lideri sociali-democraţi, dar şi a premierului Viorica Dăncilă, pentru a nu se mai afera pe la Consiliul European sau Comisia Europeană. O ridiculizare absolut greţoasă a guvernului condus, în premieră istorică, de o femeie, de un lider liberal, în cădere liberă în sondaje, rămâne greu de înţeles logic. E vorba totuşi de o femeie, cu destul bun simţ etalat. Cu toate acestea, acţiunile opoziţiei trebuie înţelese ca dătătoare de speranţe pentru ţară. Rămâne de urmărit toată vânzoleala excesiv de febrilă pe scena politică, care mai degrabă pare pândită de un eşec descumpănitor pentru opoziţie, menit să strice farmecul sărbătorilor de iarnă, decât cu şanse de finalizare. Deşi, subliniem, moţiunea de cenzură face parte din mecanismele parlamentare.
