La Varşovia lucrurile sunt aşa cum se ştie: victoria categorică a PIS la alegerile parlamentare din 25 octombrie a.c. a ruinat repede excesul de speranţe al celor care credeau că Polonia nu este Ungaria, iar premierul Beata Szydlo, fost primar în oraşul natal Brzeszcze, nu va fi Viktor Orban, omul forte de la Budapesta. În luna mai fusese ales ca preşedinte al ţări Andrzej Duda, tot din partea PIS („Dreptate şi Justiţie”). Liderul partidului, Jaroslaw Kaczynski, fratele ex-preşedintelui Lech Kaczynski, decedat în tragedia aviatică de la Smolensk, în 2010, nu şi-a rezervat vreo funcţie. Circa 50 de mii de manifestanţi au demonstrat sâmbătă, 12 decembrie, la Varşovia, pentru „a apăra democraţia”, ameninţată de conservatorii lui Jaroslaw Kaczynski, acuzat de opoziţie că doreşte să pună mâna pe Tribunalul Constituţional, cea mai înaltă instanţă juridică a ţării. La mijlocul săptămânii, preşedintele Andrzej Duda confirmase nominalizarea a cinci noi judecători, printr-o procedură parlamentară considerată neconstituţională de Tribunalul Constituţional. „Verdictul Tribunalului Constituţional nu poate abroga sau pune în discuţie decizi noului parlament”, s-a justificat preşedintele. În faţa acestei obstrucţii, opoziţia vorbeşte de „o lovitură de stat instituţională” şi majoritatea constituţionaliştilor îi dau dreptate. Liderii principalelor partide politice din opoziţie au participat sâmbătă, sub titlul de „simpli cetăţeni”, la manifestarea organizată de Comitetul de Apărare a Democraţiei (KOD), o mişcare civică spontană. „Majoritatea nu vrea dictatură”, a spus Mateusz Kijowski, iniţiatorul KOD. Libertate, egalitate, democraţie au fost cuvintele de ordine clamate de demonstranţi, care au arborat drapelele naţional şi al UE, exprimându-şi ataşamentul la Constituţia ţării şi independenţa Tribunalului Constituţional, considerat „politizat” prin faptul că membrii săi, desemnaţi de parlamentul precedent, rămân favorabili opoziţiei centriste. PIS şi actualul preşedinte al ţării doresc judecători favorabili politicilor lor, ignorând deciziile acestei instituiţii legale supreme care este Tribunalul Constituţional. Să ne întoarcem puţin în timp, la vara anului 2012, când s-a vorbit de puci sau de lovitură de stat la Bucureşti. Comisia Europeană, care trecuse cu vederea derapajele lui Traian Băsescu, s-a dovedit intolerabilă de această dată. S-a spus că „autorii loviturii” au comis totul bătător la ochi, în doar câteva zile. Convocat la Bruxelles, ex-premierul Victor Ponta a primit spre executare de la Jose Manuel Barroso, o listă cu „11 porunci”, pe care s-a angajat să le îndeplinească întocmai şi la timp. Nu mai continuăm. Actual premier polonez Beata Szydlo sau actualul preşedinte Andrzej Duda nu vor fi convocaţi la Bruxelles pentru a primi porunci. Fiindcă a fi polonez reprezintă o identitate aparte în Europa. Sensibili la capitolul „demnitate”, românii au funciarmente vocaţia versatilităţii. Ciocnirea din vara lui 2012 a relevat, concentrându-le, tarele înrădăcinate ale politicii româneşti şi ale spiritului public. La câteva zile după revenirea la Palatul Cotroceni, în urma „deznodământului” relativ al referendumului de destituire, Traian Băsescu primea vizita omologului său lituanian, Dalia Grybauskaite, o doamnă de care nu se mai aude, care a transmis scurt şi esenţial următorul mesaj: „Maturizaţi-vă şi fiţi responsabili!”. Nimeni nu se mai circumscria formulelor de protocol când se adresa liderilor României, cum spune un istoric, relativ în vogă la ora de faţă.
