Rast: Poveste fără sfârşit despre nişte terenuri ale comunei!

0
159

Rastul e una din comunele doljene cu o istorie recentă aparte, învolburată, dramatică, în sensul că după inundaţiile catastrofale din aprilie 2006, toată populaţia localităţii a fost strămutată, pe un alt amplasament –adăpostită la început în corturi improvizate în câmp deschis- demarându-se în regim de urgenţă întemeierea Rastului Nou, cu toate utilităţile. A fost o adevărată compatiţie contracronometru, pentru ca totul să reintre cât mai grabnic pe făgaşul normal. În prezent Rastul Nou are deja o vârstă, ilustrată elocvent de vigoarea arborilor plantaţi în urmă cu 15 ani, şi casele noi, într-o arhitectură interesantă, aliniate pe noile artere. Şeful de şantier al noului Rast a fost în permanenţă Iulian Silişteanu, primarul comunei, la acel moment, cel care a pierdut alegerile locale de anul trecut la numai… un vot, în faţa actualului primar Ciprian Cătălin Arnăutu. După retragerea apelor Dunării, în timp, mai întâi vârstnicii comunei, dar apoi şi familiile mai tinere au revenit şi la vechile locuinţe, rămase în picioare după inundaţii, încât pot fi văzuţi seara, când vremea mai permite astfel de taifasuri, pe la poartă. Rastul Nou şi Rastul Vechi sunt aşadar două aşezăminte ale aceleiaşi comune „reîntemeiate” cu un considerabil efort financiar din partea statului. Cum se întâmplă frecvent în viaţă faptele eroice, de-a dreptul, ale fostului primar Iulian Silişteanu au fost uitate şi viaţa a mers, cum se spune, înainte, cu noianul ei de provocări, unele aluvionare, altele apărute pe parcurs. Şi unele şi altele, pentru mulţi greu de înţeles, sau oricum fără mare importanţă, din cauza indiferenţei care ne este proprie.

Aproape 20 de ani prin instanţele de judecată

Istoria nesfârşită a revendicării îndreptăţite a unei suprafeţe de 474 hectare, cu destinaţia de islaz comunal, deţinută de fostul PLAFAR, începe cu mulţi ani în urmă. Nefiind clarificată nici în prezent. La 16 septembrie 2002, în Monitorul Oficial al României, partea I, era publicată anexa nr. 7 cu „inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al comunei Rast”, ce cuprindea între altele şi islazul comunal de 474 hectare, cu o considerabilă valoare de inventar, aparţinând administraţiei locale prin hotărârea Consiliului Local nr. 21/25 iunie 1990. Suprafaţa revendicată, încă, este administrată de SC Boc SRL, în baza unui contract de arendă nr. 681/2015 şi a actului adiţional nr. 3/2018, încheiate cu SC PLAFAR SA, care nu mai deţine active nicăieri în ţară. Povestea clară, ca lumina zilei, iniţial, s-a încâlcit prin hăţişul numeroaselor hotărâri judecătoreşti, nu toate menite să convingă. Anul trecut, de pildă, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a adoptat Hotărârea nr. 1/2020, prin care lua act de Decizia nr. 1922/2019, pronunţată de către Tribunalul Dolj, aprobând cererea privind înscrierea şi validarea în anexa 14 a suprafeţei de 237,46 hectare ca islaz comunal. „Conform prevederilor art. 33 din legea 18/1991 –se spune în adresa instituţiei Prefectului de Dolj- terenurile provenite din fostele islazuri comunale –pajişti şi arabil- care s-au aflat în folosinţa cooperativelor agricole de producţie trec în proprietate privată a comunelor, oraşelor sau după caz a municipiilor şi în administrarea primăriilor, urmând a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru producerea de furaje şi seminţe pentru culturi furajere”. Prin ordinul prefectului de Dolj, Nicuşor Roşca, aşadar, suprafaţa de 237,46 hectare urma să treacă în domeniul privat al comunei. Se reitera în adresa nr. 1706/16 martie 2020 a Instituţiei Prefectului de Dolj că terenurile cu amplasamente situate în T82 şi T85, incluse prin hotărârea nr. 21/25 iunie 1999, adoptată de Consiliul Local Rast, figurează în domeniul public al comunei, hotărârea fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 687 bis. Mai mult, în documentaţia menţionată, existentă, figurează şi extrasele de carte funciară, privind intabularea terenurilor situate în T82 şi T85, în domeniul public al comunei. În acest context, aceeaşi suprafaţă de teren figura atât în domeniul public al comunei cât şi în domeniul privat. Potrivit art. 354 din Codul Administrativ, domeniul privat al Unităţii Administrativ Teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi nu fac parte din domeniul public. Astfel pentru emiterea ordinului prefectului privind constituirea suprafeţei de 237,46 hectare ca islaz comunal, cu amplasamentul situat în T82 şi T85 era necesară adoptarea unei hotărâri de Consiliu Local privind scoaterea din domeniul public al acestei suprafeţe, întrucât se menţiona în actul administrativ al Prefecturii Dolj că existau două acte administrative referitoare la aceeaşi suprafaţă, acte cu conţinut contradictoriu în sensul că hotărârea 21/1999 publicată în Monitorul Oficial nr. 687 bis stabilea suprafaţa de 474 hectare, din care făcea parte şi suprafaţa de 237,46 hectare, domeniu public al comunei, iar ordinul prefectului stabilea doar suprafaţa de 237,46 hectare ca domeniu privat al localităţii. În fine, situaţia nu se clarifica definitiv, pentru a pune capăt unei stări tensionate de lucruri.

La Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se cunoaşte situaţia

Să ne întoarcem în timp. Nu mult. În şedinţa Comisiei judeţene Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, din 25 februarie 2020, pe mandatul de preşedinte al acesteia a prefectului Dan Narcis Purcărescu, se lua act de Decizia civilă nr. 1922/2019 a Tribunalului Dolj, conform căreia situaţia conflictuală între UAT Rast şi SN PLAFAR SA primise următoarea soluţie: Comisia judeţeană nu avea atribuţii legate de verificarea amplasamentului şi dimensiunilor suprafeţelor stabilite de comisia locală Rast, ca fiind islaz comunal, cu atât mai mult cu cât argumentele de respingere a propunerii Consiliului Local Rast au vizat şi situaţia altor terenuri, decât cele invocate, în propunerea de validare. În raport de probele administrate şi având în vedere dispoziţiile din HG nr. 890/2005 modificată, se admitea solicitarea formulată de Consiliul Local Rast, se dispunea înscrierea şi validarea în Anexa nr. 14 a suprafeţei de 237,46 hectare şi urma să se emită ordinul prefectului pentru constituirea islazului comunal al comunei Rast.

Ura şi la gară!

Un număr de cetăţeni îndreptăţiţi ai comunei Rast, solicită cu îndârjire, de mai multă vreme, nemaiştiind cui să i se adreseze, reconstituirea dreptului de proprietate. Ce paradox: SC PLAFAR a făcut cerere de intervenţie pentru a bruia doleanţele oamenilor. Din nou prin instanţe, din nou pe drumuri, din nou avocaţii SC Boc SRL… la datorie. O întreagă tevatură. Ca să înţelegem mai bine circul sordid să zăbovim puţin asupra datelor unui contract de arendă (nr. 681/22 aprilie 2015) prin care SC Plafar, cu sediul în Bucureşti, reprezentată printr-un anume Florian Simion, în calitate de director-general, „titulară” a dreptului de proprietate în conformitate cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M/03 nr. 6076 emis de ministerul Industriei şi Comerţului la data de 31 octombrie 2000, denumit arendator şi SC Boc SRL, reprezentată de Constantin Boboc, denumit arendaş, conveneau asupra unui nivel al arendei de 1700 kg grâu la hectar. Contractul de arendă s-a prelungit. Toată dificultatea speţei în discuţie este generată de prevalarea dreptului de proprietate conferit de certificatul de atestare seria M/03 nr. 6076. Terenul în discuţie a aparţinut în permanenţă fostei Coperative Agricole de Producţie din Rast. Şi anterior înfiinţării acesteia, oamenilor din comună. Pământul nu putea fi strămutat dintr-o localitate în alta. Conform unei adrese a Direcţiei pentru agricultură judeţeană Dolj din 6 martie 2020, rezultă că la numărul de animale existente pe raza localităţii (2631 caprine şi ovine şi 121 de bovine) necesarul de suprafaţă de pajişte permanentă este de 658 hectare, plus 147 de hectare, adică peste 800 de hectare. Din cauza lipsei de păşune, oamenii, mulţi dintre ei în vârstă, au început în anii din urmă să renunţe la creşterea animalelor. Semnalul nu e receptat la dimensiunile lui reale. Cum se spune se joacă la mai multe capete. Fiindcă abordarea mai nouă a primarului actual, nu coincide întru totul cu cea a predecesorului său. Unde se află dreptatea deplină este greu de spus. Singura certitudine este că pământul în discuţie aparţine oamenilor din comună. Inclusiv decizia nr. 72 din 30 martie 1977 a Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Dolj prevedea la articolul 1, că „se transmite din administrarea întreprinderii pentru executarea lucrărilor de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor dolj în administrarea intreprinderii PLAFAR Craiova terenul arabil în suprafaţă de 362,12 hectare, situat pe teritoriul comunei Rast”. Clar, chiar foarte clar, în sensul că darea în administrare nu se confunda cu darea în… proprietate. Nu mai spunem că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj a respins în permanenţă pretenţia dreptului de proprietate invocată de PLAFAR.

LĂSAȚI UN MESAJ

Comentariul
Numele

Operaţie antispam (completează):  *