Meciul de fotbal din preliminariile Euro 2016, dintre reprezentativele României şi Ungariei, s-a terminat urât. Nu atât datorită remizei (1-1), am mai avut rezultate nefaste pe teren propriu, cât mai ales din cauza comportării suporterilor ambelor echipe. În aşteptările UEFA partida era considerată una cu un risc ridicat, din perspectiva scandărilor xenofobe, poate nu asemănătoare confruntării Serbia-Albania de astăzi, de la Belgrad, la care suporterii albanezi n-au acces, din motive de securitate, restricţia funcţionând şi anul viitor, la Elbasan, pentru suporterii sârbi, conform Federaţiei sârbe de fotbal. Din cauza spectatorilor maghiari, la partida anterioară, de la Budapesta, cu echipa României, reprezentativa lor a fost sancţionată de UEFA, evoluând cu porţile închise o partidă. Nu mai puţin de 46 de persoane au avut nevoie de asistenţă medicală, înaintea şi în timpul meciului de pe Arena Naţională, conform coordonatorului SMURD, 12 persoane fiind internate la Spitalul Pantelimon şi 9 la Spitalul Floreasca, pentru fracturi minore şi traumatisme craniene. Sute de petarde şi zeci de fumigene au fost aruncate în teren, iar suporterii maghiari, veniţi „cu capsa pusă”, au încercat să intre peste cei români, jandarmii făcând uz de gaze lacrimogene. Consumul de adrenalină a fost în exces. Ca dovadă, au zburat scaune dintr-o parte în alta, cu rare momente de armistiţiu. N-a fost prea clar dacă inclusiv suporterii români, între ei, steliştii şi dinamoviştii, nu şi-au adus aminte de resentimente nestinse. Toate acestea s-au văzut pe micul ecran şi se regăsesc probabil şi în rapoartele arbitrului şi observatorului UEFA. Ceea ce nu s-a spus, şi trebuia spus, este faptul că televiziunile de ştiri au aşteptat desfăşurarea ostilităţilor care nu aveau legătură cu fotbalul. Pledoariile educative nu au rating, în schimb caftul are. Şi dacă aşa stau lucrurile, este aşteptat. Nici presa scrisă n-a fost mai brează. Românul de astăzi e prin definiţie mânios. Intriga este suficient de puternică. Intelectualii se ceartă între ei, societatea civilă e o simplă manufactură a protestului, Guvernul, Preşedinţia şi Parlamentul se epuizează, de ani buni, în manevre de gherilă. Se vor găsi destui care să caute acestei epidemii de bilă galbenă justifică contextuale. Vestea proastă: nu putem inventa alt public. Altă ţară nici atât. Dacă prea mult fotbal de calitate nu s-a văzut, partida fiind de-a dreptul anostă, în schimb am văzut o proiecţie a unor adversităţi româno-ungare prin zgura celor două ţări. România şi Ungaria nu sunt ţări inamice. Dimpotrivă, ambele sunt membre UE şi NATO. În România, din câte ştim, UDMR participă la guvernare. Aşa cum participă. Nedumerirea este următoarea: menirea presei este doar să descrie acest gen de confruntări ale unor descreieraţi sau să le şi prevină? Detaliind toate riscurile care pot decurge din atmosfera încinsă creată în jurul unui asemenea meci. Nu mai dezvoltăm ideea. Sâmbătă seara, pe Arena Naţională, dar şi în afara acesteia, am avut ocazia să demonstrăm că nu răspundem la provocări, suntem ospitalieri din cale-afară şi mai buni… la fotbal. I-am fi uimit poate pe mulţi. N-am reuşit nimic din toate acestea şi nu este exclus ca, pentru meciul următor, terenul să fie suspendat şi FRF sancţionată. Remiza (1-1) de sâmbătă seara cu Ungaria, adversar de tradiţie al fotbalului românesc, ne-a lăsat cu acelaşi deficit de imagine în ochii europenilor. Rămâne să ne răspundem singuri la interogaţia dacă „doar suporterii sunt de vină”. Şi nu ne încălzeşte cu nimic „duioşia” cu care jandarmii au condus „delegaţia maghiară” spre gară şi apoi veghea de-a lungul drumului, pe teritoriul României.
