La capătul unei campanii electorale, fără precedent, şi din cauza epidemiei de coronavirus, dar şi extrem de tensionată, chiar violentă pe alocuri, preşedintele în funcţie, Andrzej Duda (48 ani) şi-a asigurat duminică 12 iulie a.c. un al doilea mandat (51,21%) devansându-l pe contra-candidatul său, liberalul Rafal Trzaskowski (48,79%), primarul Varşoviei, oferta Platformei Civice, formaţiune politică aflată în opoziţie. Victoria actualului preşedinte al ţării reprezintă mai întâi un mare succes pentru partidul Lege şi Justiţie (PiS) aflat la putere din 2015. Anul trecut PiS a câştigat detaşat şi alegerile parlamentare (43,6%) dar şi pe cele europarlamentare. La Senat opoziţia deţine o majoritate fragilă de 52 de parlamentari din 100. Rata de participare la scrutinul de duminică a fost de 68%, cea mai ridicată de la scrutinul istoric din 1989 după căderea regimului comunist. A fost o confruntare teribilă între cei doi candidaţi, cu programe distincte, dusă în special în spaţiul media, asupra căruia se spune liderul PiS, Jaroslaw Kaczynski deţine un control absolut. Jaroslaw Kaczynski nu are nici o funcţie parlamentară, dar conduce partidul cu o mână forte şi pe deasupra cu destul tact judecând după rezultatele electorale obţinute. Liviu Dragnea ar fi vrut să îl imite, numai că n-a avut abilităţile necesare. L-a reinvestit, după alegerile de anul trecut, în funcţia de premier tot pe Mateusz Morawiecki, un fost bancher, care o înlocuise anterior pe Beata Szydlo, acum europarlamentar, a treia femeie ajunsă în funcţia de prim-ministru după Hanna Suchocka şi Ewa Kopacz. Presa europeană vorbeşte deja, după alegerile prezidenţiale de duminică, de două Polonii: una rurală şi conservatoare şi alta urbană şi liberală. Media publică se insinuează a fost angajată de partea lui Andrzej Duda şi a atacat publicaţiile controlate de capitalul german, acuzându-le de parti-pris după ce un tabloid al grupului Ringier Axe Springer l-a criticat pe preşedintele ţării pentru graţierea unui pedofil. Andrzej Duda este un conservator social, un apărător al modelului tradiţional de familie, susţinut prin programul 500+, prin care familiile primesc 110 euro pe lună pentru fiecare copil, până la vârsta de 18 ani. El a promis în campania electorală protejarea familiilor poloneze de „ideologia LGBT” sau de educaţia sexuală în şcolile de stat. În relaţia cu UE, Varşovia menţine o relaţie încordată, deşi Polonia este un beneficiar net al absorbţiilor de fonduri. Rafal Trzaskowski, eurofil, centru-dreapta, reprezentantul formaţiunii lui Donald Tusk anunţase o agendă liberal-progresistă, participând chiar la marşurile LGBT, în graţiile Bruxelles-ului, un opozant al reformelor din justiţie validate de Duda. Se anticipează că UE va analiza rezultatele acestor alegeri prezidenţiale şi la momentul alocării miliardelor de euro prin planul excepţional de relansare anunţat, pentru combaterea crizei economice, generată de pandemia de Covid-19, se va ţine cont de respectarea statului de drept. Deocamdată, „revoluţia conservatoare” întruchipând valorile conservatoare şi catolice ale adevăratei Polonii, a învins. Andrzej Duda este considerat, de opozanţii săi, a fi manipulat de liderul PiS, Jaroslaw Kaczynski, motiv pentru care, deşi dispune de dreptul de veto, la promovarea unor legi, un atu puternic, nu l-a utilizat în nici o împrejurare. Pragmatic, hotărât şi vizionar, solid şi popular, liderul PiS a redemonstrat că a fi polonez înseamnă a trăi într-o ţară suverană. Că Polonia –aliat strategic al SUA- este alăturată momentan Italiei, Ungariei şi Austriei, este adevărat, dar rămâne o ţară democrată, în care votul liber arată aşa cum se vede.
