În cursul lunii aprilie a.c., Parlamentul Ungariei a adoptat noul proiect de constituţie care urmează să intre în vigoare începând cu 1 ianuarie 2012. Articolul D din noua Constituţie stipulează următoarele: „Având în vedere că există o singură naţiune ungară care trebuie să fie unită, Ungaria este responsabilă pentru soarta maghiarilor de dincolo de frontierele sale şi va încuraja supravieţuirea şi dezvoltarea comunităţilor acestora; va sprijini eforturile lor de păstrare a identităţii ungare, de afirmare a drepturilor lor individuale şi colective, de stabilire a comunităţilor cu instituţii proprii şi prosperitatea în locurile lor natale şi va promova cooperarea între aceştia, precum şi cu Ungaria”. PD-L îi va da satisfacţie UDMR-ului şi până la asumarea Legii privind regionalizarea va grupa judeţele Mureş, Harghita şi Covasna într-o structură care să reproducă fosta Regiune Autonomă Maghiară.
Privind cu superficialitate articolul D din Constituţia Ungariei se poate afirma că nu este nici o problemă, iar ideea subminării statului unitar român este doar un exces naţionalist. Faptele contrazic însă o asemenea concluzie, iar campania susţinută pentru acreditarea normalităţii autonomiei Ţinutului Secuiesc este una concertată atât din interior, cât şi din exterior. Complice la această tentativă injustă: Guvernul PD-L, care manifestă o pasivitate absolută în schimbul voturilor pe care le asigură parlamentarii UDMR, voturi care menţin oligarhia şi clientela politică portocalie la putere.
„Nici Emil Boc, nici invizibilul ministru de Externe, Teodor Baconschi, nu par a fi mişcaţi de intenţiile Parlamentului Ungariei. De fapt, nici un membru al Guvernului PD-L nu pare să fie animat de un posibil sentiment de teamă naţională, pentru că sentimentele portocalii apar doar în momentul în care se lansează o licitaţie la Ministerul Dezvoltării sau la Transporturi”, a declarat Alin Mitrică secretarul PSD Craiova.
Extinderea drepturilor colective şi autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc
Cum procedează UDMR în absenţa unei poziţii ferme a Guvernului? Simplu: îşi face treaba, încercând să obţină pas cu pas ceea ce şi-a propus. Iată câteva exemple în acest sens: în februarie 2009, europarlamentarii UDMR Sogor Csaba şi Iuliu Winkler au înaintat preşedintelui Parlamentului European o petiţie prin care susţineau dezideratele exprimate în cadrul protestului reprezentanţilor bisericilor maghiare din Transilvania. În respectivul document se solicita: respectarea proporţiei etnice în instituţiile publice deconcentrate, recunoaşterea limbii maghiare ca limbă oficială regională, recunoaşterea şi extinderea drepturilor colective şi autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc; în decembrie 2010, Kelemen Hunor, preşedinte UDMR şi Ministrul Culturii, declara că autonomia teritorială pentru Ţinutul Secuiesc va fi obţinută „în mod categoric”. Citând parcă dintr-o istorie imaginară, afirma cu aceeaşi ocazie că: „Această autonomie trebuie să fie la fel de normală şi să fie acceptată de toţi cetăţenii, aşa cum a fost normală şi acceptată şi unirea Transilvaniei cu România”; în urmă cu o săptămână, Laszlo Tokes, vicepreşedinte al Parlamentului European prin voia Ungariei, deşi ales în România cu sprijinul nemijlocit al PD-L, a inaugurat în Casa Regiunilor Ungare reprezentanţa Regiunii Ţinutului Secuiesc. O Regiune fictivă pentru România.
„Drepturile minorităţilor sunt acceptate şi respectate în totalitate în România”
„Coroborând astfel de exemple concrete cu articolul D din noua Constituţie a Ungariei, am putea spune că o eventuală teorie a conspiraţie capătă contur real. Ceea ce este îngrijorător rezidă în două aspecte enunţate în textul Constituţiei ungare: acest stat îşi propune, prin Constituţie, să sprijine «afirmarea drepturilor colective» ale maghiarilor de dincolo de frontiere şi crearea de instituţii proprii ale respectivelor comunităţi minoritare. Ori aceste două deziderate sunt inacceptabile pentru orice stat naţional-unitar care găzduieşte o minoritate de etnie maghiară. Drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale sunt drepturi individuale şi fac parte din categoria drepturilor omului, fiind respectate şi acceptate în totalitate în România. Noţiunea de drepturi colective pentru minorităţi naţionale însă este utilizată de susţinătorii ei, în special, pentru a încerca să se obţină o personalitate juridică în interiorul statelor şi pe plan internaţional pentru respectiva minoritate. Finalitatea ideii de drepturi colective pentru minorităţi este aceea de a obţine dreptul la autodeterminare”, a mai declarat Alin Mitrică.
„Guvernul PD-L se preface că nu înţelege situaţia”
Dreptul internaţional contemporan nu recunoaşte unei minorităţi naţionale calitatea de titular al dreptului la autodeterminare, deoarece minorităţile nu pot fi subiect de drept nici în dreptul intern şi nici în dreptul internaţional. Dreptul la autodeterminare este recunoscut pentru un popor, acesta fiind subiect de drept internaţional. În acelaşi sens, crearea de instituţii paralele cu cele ale statului naţional reprezintă atât o ilegalitate, cât şi o sfidare la adresa naţiunii respective.
«În faţa unei astfel de ameninţări reale, Guvernul PD-L se preface că nu înţelege situaţia şi încearcă să o ignore crezând că în cele din urmă se va rezolva de la sine. Dar „somnul raţiunii naşte monştri”, iar românii în aceste momente, pe lângă nivelul de trai precar pe care îl au, numai de o problemă naţională de natură teritorială ar mai avea nevoie», a conchis Alin Mitrică, administratorul public al judeţului Dolj.
Udemeriştii, de acord cu proiectul PD-L numai dacă le dă autonomie teritorială
USL a venit cu varianta sa proprie la planurile de modificare administrativ-teritorială pe care Guvernul Boc intenţionează să-şi asume răspunderea în perioada următoare. PNL şi PSD au lansat, sâmbătă, programul privind dezvoltarea regională, un document de 40 de pagini. Potrivit viziunii USL, România ar trebui să urmeze modelul francez de dezvoltare. Iar asta ar presupune integrarea celor 8 regiuni de dezvoltare care există şi în prezent în structura administraţiei locale, dar în mai multe etape, începând cu 2012 şi încheiendu-se în 2016. UDMR nu este deocamdată de acord nici cu calendarul şi nici cu organizarea propusă de USL, însă nu vrea să susţină nici reorganizarea anunţată de PD-L, liderul grupului UDMR din Camera Deputaţilor, Mate Andras-Levente, afirmând că actuala coaliţie de guvernare cu PD-L nu mai poate funcţiona, dacă în viitoarea organizare administrativ-teritorială nu se va introduce un regim de autonomie teritorială pentru o regiune constituită de judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. El ar accepta planul PD-L de reîmpărţire administrativă pe opt superjudeţe, însă cu condiţia conferirii de autonomie teritorială judeţelor care corespund Ţinutului Secuiesc din Evul Mediu, după modelul regiunii Tirolul de Sud, din nordul Italiei. „Aş accepta (proiectul PD-L cu cele opt regiuni, n.r.) cu o singură condiţie – dacă pentru zona Covasna-Harghita-Mureş este un regim aşa cum există în alte state europene, de exemplu, Tirolul de Sud, de autonomie teritorială”, a spus liderul deputaţilor UDMR.
