”Îi comemorăm astăzi pe martirii temnițelor comuniste, oameni care pentru curajul de a se opune regimului represiv comunist au fost arestați, anchetați condamnați și aruncați în închisori. Prigoana la care au fost supuși ei și familiile lor a început în noaptea dintre 14 și 15 mai 1948, când mii de tineri au fost întemnițați pentru convingerile lor politice. Era doar începutul unor vremuri în care exprimarea liberă, dorința de libertate și adevăr erau pedepsite cu ani de suferință în terifiantele temnițe comuniste și în lagăre de muncă forțată.
Mulți dintre cei închiși atunci și în deceniile care au urmat au devenit adevărate repere în istoria rezistenței anticomuniste și vârfuri ale elitelor intelectuale românești. Alți zeci de mii de români opozanți ai dictaturii roșii au suferit și au pierit în anonimat în închisori. I-a unit însă perseverența cu care s-au opus oricărei forme de îngrădire a drepturilor și libertăților. Au crezut în democrație și au luptat pentru ea, un vis pe care și datorită lor ni l-am văzut împlinit în decembrie 1989.
Să ne amintim cum Seniorul Corneliu Coposu, întrebat despre torționarii care l-au prigonit, spunea că i-a iertat. În amintirea suferințelor sale și ale tuturor martirilor din temnițele comuniste, nu avem însă dreptul să uităm, pentru ca ororile petrecute atunci să nu se mai repete.
Astăzi, după 72 de ani de la acea noapte a celui mai mare val de arestări politice din istoria României, ne amintim cu pioșenie și respect de toți cei căzuți victime regimului comunist. Omagiem jertfa și suferințele lor!”
