Bat clopotele sufletului răsunând departe
Pe-un tarâm sfinţit cu lacrimi de durere,
Tresar şi gânduri şi slovele-ntr-o carte
Plutind deasupra tainelor stinghere.
Bat clopotele sufletului amorţit de ură,
Ne bat şi astrele în pleoapa de granit
Ascultă-mi, Doamne, ruga şi Te-ndură,
Păzeşte-mi gândul bun cu chip smerit.
Pe umeri de tăcere un negru văl se lasă
Precum s-ascunde bezna în valurile mării,
Acum doar vis de întuneric mă apasă
Şi-mi luminează calea Noaptea Învierii.
La răscruci de gând se scutur lilieci
Şi frunzele de măr se-nchină pe-nserat
Tu, slova mea divină, te voi slăvi pe veci
Şoptind în palma plânsă : HRISTOS A ÎNVIAT!
Alina Săndoi
