Stagiul de „serviciu naţional universal”, promis în campania electorală, pentru alegerile prezidenţiale, de Emmanuel Macron, va deveni obligatoriu, a afirmat, ieri, purtătorul de cuvânt al Guvernului francez. Ideea, anunţată înaintea primului tur al prezidenţialelor din Franţa, a făcut obiectul multor declaraţii politice contradictorii, inclusiv la nivelul guvernului, condus de Edouard Philippe, şi „lunga gestaţie a proiectului” s-a datorat tocmai nepunerii de acord, inclusiv între ministrul Apărării, Florence Parly, şi ministrul de Interne, Gerard Collomb, şi intepretărilor diferite la nivelul Comisiei de apărare din Adunarea Naţională. Proiectul recreări unei noi forme de serviciu naţional, suprimat în 1997 de Jacques Chirac, care dorea „profesionalizarea armatei”, aparţine, în exclusivitate, cum spuneam, preşedintelui francez. În opinia căruia, momentul pe care îl reprezintă satisfacerea serviciului naţional de toţi tinerii şi tinerele, care au împinit vârsta de 18 ani, pe durata unei luni de zile, va fi un moment de socializare, de angajament civic, de familiarizare cu armata şi ranforsare a sentimentului de utilitate, pentru fiecare în parte. Aşadar, naţional, obligatoriu, universal. Nu e vorba doar de trei cuvinte, ci de trei noţiuni, cu simbolistica lor aparte. Dar încă stăruie divergenţe, îndeosebi pe seama caracterului „obligatoriu”. Experimentul ar putea debuta anul viitor, urmând a fi cuprinşi între 600.000 şi 800.000 de tineri, în stagii de pregătire, de fapt un serviciu civic, care permite tinerilor să efectueze munci în interesul general sau umanitar, în ţară sau în străinătate. Ideea serviciului naţional obligatoriu este strâns legată de programul de apărare. Ce se doreşte? Între altele, insuflarea „disciplinei, autorităţii, familiarizarea cu priorităţile strategice ale ţării”, dar, de asemenea, participarea la activităţi fizice şi sportive pentru facilitarea coeziunii grupurilor. Costul anual este estimat între 2 şi 3 miliarde euro, în regim de creştere. Proiectul preşedintelui francez a întâmpinat multe greutăţi, şi inclusiv ministrul Educaţiei, Consiliul de orientare a politicilor pentru tineri (COJ), dar şi un cerc de experţi au opinat împotriva acestui serviciu naţional obligatoriu. Ba, mai mult. Un raport solicitat de premierul Edouard Philippe a proiectat trei scenarii de aplicare, punând degetul pe „constrângerile” juridice, bugetare şi logistice. Se estimează chiar, că proiectul nu se va putea aplica la categoriile de vârstă 18-21 de ani, iar dacă legea va fi adoptată de Parlament, va trebuie operată o schimbare şi în Constituţie, nefiind exclus un recurs la CEDO. Anticipând aceste critici Emmanuel Macron a încredinţat proiectul său unui alt grup de lucru, a cărui componenţă nu a fost făcută publică, concluziile urmând a fi cunoscute în luna aprilie. Până atunci, cum spuneam, purtătorul de cuvânt al Guvernului, a afirmat, ieri, că serviciul universal va deveni obligatoriu. Interesant este că anunţul purtătorului de cuvânt al Guvernului a fost făcut înainte de publicarea raportului parlamentar privind serviciul naţional universal, făcut de două deputate – din partea Partidului Republican şi Republique en Marche -, estimat a fi finalizat la 21 februarie a.c., care s-ar putea să nu fie deplin favorabil. La nivelul Uniunii Europene, Emmanuel Macron este, momentan, mai mult decât un tenor, este un strateg.
