Mai zilele trecute, Radu Berceanu, fostul lider al PDL Dolj şi în continuare unul dintre numele cu greutate în peisajul politic al zonei şi nu numai, a rupt tăcerea prelungită şi a spus câteva lucruri incitante, în stilul său uneori inimitabil, care n-au scăpat din atenţie. Bineînţeles, a avut referiri la „neînţelesul” MRU şi toate „meritele” acestuia în ceea ce s-a întâmplat premergător alegerilor legislative. Am spune că, dincolo de conţinutul maliţios al declaraţiei, prin care şi-a arătat „înalta preţuire” faţă de marea găselniţă a pedeliştilor – ARD – cu care unii credeau că vor rupe gura electoratului, Radu Berceanu a dat un semnal. Interpretabil în fel şi chip. Va reveni „în cărţi” după Convenţia Naţională Extraordinară a PDL? Va mai fi dispus să pună umărul la redresarea partidului între ai cărui membri fondatori s-a numărat? Oricum, după toate aparenţele, nu Gelu Vişan îl preocupă. Fireşte, nimeni nu moare de grija PDL, dar între vocile care mai exprimă câte ceva, cât de cât de luat în seamă în planul consistenţei, se află şi a lui Radu Berceanu, pentru prima dată în afara Parlamentului din 1990. Şi dacă deputatul PDL Elena Udrea are, de pildă, puncte de vedere postate pe blogul personal, opinând că alţii sunt de vină de dezastrul de la alegeri – locale şi parlamentare –, scoţându-se totalmente din cauză, lăudându-se chiar cu „cel mai bun scor al ARD la parlamentare”, este greu de crezut că va fi scurtă convalescenţa PDL. Ca şi alte partide politice, chiar cele care alcătuiesc actuala majoritate parlamentară, şi PDL-ul are fauna sa, dar mai ales veleitarii săi. Altoiul „elitist” pe portaltoiul „militant” n-a prins şi, mai mult, finalmente a demonstrat o disociere publică, de unii aşteptată, care putea să lipsească. Şi nu este vorba doar de Sever Voinescu sau Cristian Preda. Problema PDL în general şi chiar la Dolj, în particular, este absenţa oricărui spirit autocritic, recunoaşterea unor erori fireşti, dar şi nefireşti, simptomul unei lucidităţi obturate. Se va spune că tonul unei asemenea atitudini îl dă centrul. Şi la comandă unică, atitudine unică. Până la urmă, în logica generală a marilor perdanţi ai alegerilor legislative, vinovatul principal este… electoratul, care n-a mai votat cum trebuia. Şi se destăinuie aşa Elena Udrea pe blogul său: „Dacă şi acum continuăm să ne dezicem de propria guvernare, le dau dreptate celor care spun că se putea şi mai rău decât am păţit la 9 decembrie”. Ce să mai spunem? Şi declaraţia respectivă e parfum pe lângă cugetările fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu, care ne asigură că „partidul Forţa Civică are răspuns la toate întrebările şi este pregătit să-şi promoveze propriii candidaţi pentru procesele electorale din 2014”. Pe unii politica îi loveşte rău, dacă nu irecuperabil, la mansardă. La atâtea şi atâtea bazaconii cu care se îndeletnicesc liderii de altădată ai PDL, mai mult ca sigur că Radu Berceanu va fi mobilizat, ca orice rezervist în putere, nu peste multă vreme. Rămâne de văzut dacă va şi accepta, după cum rămâne de văzut şi dacă va recunoaşte în vreo împrejurare că afirmaţia pripită făcută în decembrie 2009 la sediul Prefecturii Dolj – „Ai noştri sunt mai buni” – putea să nu o aibă în repertoriu. Dacă ne mai reamintim şi pe cine desemna prefect, ne piere orice chef de a-l revedea. Dar cine nu greşeşte în politică…
