Tudor Nedelcea, ’75

0
339

Personalitate complexă, condei de aur, minte ascuţită, talent înăscut. E descrierea pe scurt a istoricului şi criticului literar Tudor Nedelcea, care s-a născut la 23 martie 1945, în satul Valea Ursului, comuna Tâmna, judeţul Mehedinți.. Este membru al USR din 1993 iar domenii sale de creație sunt : istoria literară, istoria cărții, istoriografie, istorie bisericească, problematica românilor de pretutindeni. S-a stabilit în Craiova, după cea  terminat facultatea şi a fost rând, pe rând,  bibliotecar, arhivist, lector al Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor, director al Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman“, redactor și redactor-șef al Editurii Scrisul Românesc, lector universitar doctor la Facultatea de Litere, cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor“. Este membru fondator și președinte al Fundației „Scrisul Românesc“, membru în Adunarea Eparhială de la Mehedinți, vicepreședinte al Ligii pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, organizator al Zilelor „Marin Sorescu“, „Basarabiei și Bucovinei“, „Adrian Păunescu“, în Craiova. De Ziua Națională, dar totodată şi cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani, scriitorul şi eseistul Tudor Nedelcea s-a prezentat în fața cititorilor, aşa cum ştie domnia sa mai bine,  cu un braţ de cărți.

Prima carte, Biserica și societatea (Craiova, Editura Sitech, 2020, 420 p., format 17×24), culegere de studii despre imagologia cărții și culturii românești, tipar românesc pentru țări străine, o posibilă canonizare a lui Mihai Viteazul, Antim Ivireanu, Tudor Vladimirescu, Regina Maria, Constantin Virgil Gheorghiu, V. Militaru, Pamfil Șeicaru, D. Stăniloae, Papa Ioan Paul al II-lea, P.F. Teoctist, Nestor Vornicescu, Bartolomeu Anania, Gh. Calciu-Dumitreasa etc. Cu o bogată iconografie. “La cumpăna ultimelor două milenii, la Bucureşti, s-a consumat, după aproape un mileniu, un eveniment considerat, în unanimitate, istoric : vizita primului papă într-o ţară ortodoxă. Este vor despre Papa Ioan paul al II-lea, care a efctuat o vizită în capitala României, între  7 şi 9 mai 1999, la invitaţia Patriarhului de veşnică pomenire, Teoctist. Între 7 şi 17 octombrie 2002, Patriarhul Teoctist i-a întors vizita la Vatican, iar relaţiile dintre cele două biserici au fost extrem de cordiale şi pilduitoare. Atunci, la Bucureşti s-a lansat ideea şi s-au pus bazele pentru unitatea lumii creştine, prin intermediul celor doi mari conducători ai celor două biserici şi care exprimă voinţa tuturor creştinilor…Principalul este că ideea unităţii lumii creştine, întreruptă prin Marea Schismă, din 1054 – necanonică- , să resuscite mintea tutiror românilor de religie creştină şi ca să se materializeze prin crearea unui grup statuar alegoric, reprezentându-i pe cei doi corifei contemporani ai ortodoxiei. Sperăm că se vor găsi instituţii publice, oameni de afaceri sau buni creştini care să sprijine financiar acest proiect european”, a precizat scriitorul Tudor Nedelcea,  în cartea document “Biserica şi societatea”.

Marin Sorescu sau vocația identității românești”

Cea de-a doua carte a fost „Marin Sorescu sau vocația identității românești” (București, Editura Muzeului Literaturii Române, 2020, 230 p., 15×21), din care recomandăm capitolele: Față la față cu Sorescu; Marin Sorescu și Basarabia; „Cazul” Marin Sorescu în viziunea lui Eugen Simion; Marin Sorescu și Premiul Nobel; Marin Sorescu și securitatea; Marin Sorescu și Meditația transcendentală; Marin Sorescu despre „scriitorii” Mihai Viteazul și Tudor Vladimirescu, interviuri despre autorul „Liliecilor”. În anexe este publicată stenograma ședinței de demitere a lui Marin Sorescu de la conducerea revistei „Ramuri”, autografe, facsimile, fotografii (în parte, inedite). “De ce el şi nu noi ?”, aşa întreabă Eugen Simion. Şi tot Eugen Simion a explicat…. “Acesta era şi, probabil este în continuare întrebarea unir scriitori contemporani care îl urau pe Sorescu cu o ură grea şi fanatică pentru că avea succes mai mare decât ei şi numele lui circula insistent în ultimii ani pe listele Premiului Nobel. Omul fragil a suportat greu aceste atacuri, vorbea rar de ele şi nu era deloc mulţumit când cineva, imprudent şi zelos, i le aducea la cunoştinţă. Părea detaşat, stăpân pe el şi conştient de valoarea pe care o are. Stăpân era, într-adevăr, valoarea lui literară era şi este în afara oricărei discuţii, dar fiinţa lui nu era invulnerabilă. A cedat în cele din urmă”.

Eminescu” şi Eminescu”

Tudor Nedelcea a făcut parte din colectivul de redacție al Dicționarului General al Literaturii Române (7 volume în prima ediție, 10 volume în ediția a doua în curs de apariție), apărut sub egida Academiei Române, precum și din colectivul de reproducere anastatică a tuturor edițiilor Eminescu (în total 200 de ediții), proiect apărut la Editura TipoMoldova din Iași în anii 2019-2020. Cea de-a treia carte prezentată a fost Eminescu” (ediția a II-a, revăzută și adăugită, prefață de Mihai Cimpoi, cuvânt înainte de Th. Codreanu, postfața de Victor Crăciun, București,  Editura Tracus Arte, 2020, 1014 p., 15×22).

Cea de-a patra carte, Eminescu” (București, Editura Academiei Române, 2020, 586 p., 17×24), studiu privind în special publicistica eminesciană: Eminescu și socialismul, Eminescu și cugetarea sacră, Eminescu, istoricul, Eminescu, apărătorul românilor de pretutindeni, Eminescu și realsemitismul, Eminescu și Macedonski sau drama unei polemici, Eminescu și Veronica Micle, Eminescu prin Oltenia, Shakespeare în viziunea lui Eminescu, China în viziunea lui Eminescu (ultimele în colaborare cu Diana Cotescu), Eminescu și necesitatea construirii Catedralei Neamului, alte studii despre eminescologi (Carmen Sylva, M. Cimpoi, Rosa del Conte, D. Vatamaniuc, N. Georgescu, Th. Codreanu, C. Cubleșan, Eugen Doga, Lucia Olaru Nenati, Victor Crăciun, Eugen Simion etc.).

Şi ultima carte a fost Printre cărți și oameni” vol. VI (Iași, Editura TipoMoldova, 2020, 234 p., 17×24) reunește studiile și articolele publicate în 2019, din care recomandăm: Caragiale și oltenii, Constituirea Asociației Scriitorilor din Craiova, Iubirile Mariei Tănase prin lupa serviciilor secrete, Prizonieri români în Asalcia și Lorena, alte studii despre mitropolitul Nestor Vornicescu, Ștefan Ștefănescu, Adrian Păunescu, Tudor Arghezi, Dan Simonescu, Selma Lagerlöf, Ștefan și Radu Ciuceanu etc.

Mihai Cimpoi :

“Tudor Nedelcea s-a angajat, după 1990, într-o acţiune reparatorie pe care o aşteptam de mult: detabuizarea unor dimensiuni ale personalităţii lui Eminescu şi valorificarea integrităţii acesteia. Dând dovadă de perseverenţă şi acribie filologico-editorială, de o lucrare serioasă în spiritul dreptei cumpene eminesciene, a procedat la readucerea în actualitate a unor texte importante şi la scrierea unor studii ample din perspectiva  exegetică a zilei de azi….”

Theodor Codranu :

“Tudor Nedelcea nu este un spirit speculative, un teoretician, ci un cercetător aplicat, scotocitor de arhive şi de bibliografii speccializate lăsând imaginea unui erudit multi…şi interdisciplinar, abordând domenii dintre cele mai variate : istorie şi critică literară, istoriografie, eminescologie, istoria religiilor şi a Bisericii Ortodoxe Române, brâncuşiologie, varii alte aspecte culturale de interes local sau naţional”

Victor Crăciun :

“Acţiunea sa este de cercetător, îndrumător, dascăl şi scriitor, laturi care configurează o personalitate complexă, un vârf de susţinere al edificiului spiritual contemporan. L-am definit mai întâi în calitate de eminescolog, pentru că acesta este domeniul în care s-a edificat în peste zece volume, în ultimii 25 de ani, vreme în care neiubitorii specificului naţional au încercat să sape la rădăcina columnei neamului, avându-l ca ţintă nu numai pe Eminescu”