Nu bate la ochi cazul Adinei Florea?

0
235

Procuroarea Adina Florea, de la SIIJ, a fost „scoasă” din dosarul în care o ancheta pe judecătoarea Crin Muntean, de la Tribunalul Bihor, alături de Ciprian Man şi Cristian Ardelea, ambii foşti procurori la DNA Oradea. Ce s-a întâmplat acolo se ştie de acum, din relatările media. Ceva similar cu ceea ce s-a petrecut şi la Ploieşti. Adina Florea trăieşte de luni de zile un coşmar: i s-a refuzat premeditat, prin neîntrunirea cvorumului în CSM, în vreo şapte rânduri, numirea în funcţia de procuror-şef al SIIJ, câştigată prin concurs, după ce anterior îi fusese refuzată şi numirea, propusă de ministrul Tudorel Toader, pe portul vacantat de Laura Codruţa Koveşi la conducerea DNA. Despre care s-au folosit adjective care ar face zeii să roşească. Unii o vedeau ca pe Papa Ioan Paul al doilea, iar alţii ca o victorie a eroismului, a anticorupţiei în general. Asupra procuroarei Adina Florea nu planează nici o suspiciune, în afara aceleia că este infailibilă. N-are scheleţi în dulap, şi nici alte vulnerabilităţi. Fără Adina Florea la SIIJ, respectiva structură aproape că nu îşi mai are rostul. Dar despre ce este vorba? Procurorii Cristian Man şi Cristian Ardelean au calitatea de suspecţi pentru instigare la şantaj şi abuz în serviciu, iar judecătoarea Crin Muntean de la Tribunalul Bihor este urmărită penal pentru favorizarea făptuitorului, instigare la mărturie mincinoasă şi instigare la abuz în serviciu. Motivul „luării” dosarului instrumentat de Adina Florea este acela că în discuţia avută cu avocata Georgiana Trandafir, care o reprezenta pe Crina Muntean, întrucât aceasta nu s-a putut prezenta invocând o boală care apare la copii, ar fi exclamat cu candoare, „de asta nu mai scapă!”. O naivă ironie, în faţa confecţionării unui argument, oricum necredibil. Împotriva ei s-a formulat o cerere de recuzare, invocându-se lipsa de obiectivitate şi o conduită profesională nefirească. Firească era, nu-i aşa, conduita morală a „grupului de la Oradea”. Povestea pare stranie. Cusută cu aţă albă. În primul rând că procurorul Adina Florea a refuzat în toate împrejurările orice declaraţie pentru presă, păstrându-şi cumpătul, chiar şi în momentele în care a fost realmente umilită. Ce i s-a întâmplat de-a lungul ultimelor luni la CSM, unde s-a organizat fără nici o jenă un boicot bine regizat, pentru a nu fi numită într-o funcţie, adjudecată prin concurs, rămâne un precedent periculos. Pentru justiţie în primul rând. Fiindcă „nenominalizarea” Adinei Florea este un atac la justiţie, nu clămpănelile de duzină, ventilate în spaţiul public. Îndârjirea cu care s-a opus ex-ministrul Justiţiei, Ana Birchall, în circumstanţe oricum nelegitime, întrucât era demisă de premierul în mandat, rămâne grăitoare. Adina Florea a instrumentat dosarul extrădării lui Nicolae Popa, la care ÎCCJ a dispus revocarea controlului judiciar, timp de 60 de zile, impus Laurei Codruţa Koveşi, în plin proces de desemnare a procurorului-şef european sub acuzaţia de abuz în serviciu, luare de mită şi mărturie mincinoasă. Jocuri mari şi complicate. După ce la 27 noiembrie a.c. un proiect de lege pentru desfiinţarea SIIJ, iniţiat de un grup de senatori şi deputaţi USR a trecut tacit prin Camera Deputaţilor, prin depăşirea termenului pentru dezbatere şi vot, alaltăieri -11 decembrie a.c., cu 43 de voturi pentru respingerea iniţiativei şi 27 pentru admiterea acesteia, Senatul a dispus ca SIIJ să funcţioneze în continuare. Dar „meciul” continuă. Rămâne sau nu, în viaţă, SIIJ? Recent judecătorii ÎCCJ precum şi cei ai celor mai mari Curţi de Apel din ţară, printre care Bucureşti şi Craiova, au votat în favoarea menţinerii SIIJ, înfiinţată prin lege, validată de CCR, susţinută de AMR, AJADO, APR şi UNJR, asociaţii profesionale reprezentative. Recent, ministrul Cătălin Predoiu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie într-un memorandum, discutat înţelegem într-o şedinţă de Guvern. În opinia sa, reiterându-se recomandarea GRECO, ce solicita desfiinţarea SIIJ sau reorganizarea acesteia se complementa cu menţinerea acesteia în forma actuală. Interesantă este o teză enunţată: „numirea şi revocarea conducerii SIIJ, se realizează de plenul CSM, ceea ce contravine principiului separaţiei carierelor, consacrat prin Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor”. Or SIIJ este cea mai autonomă structură din cadrul Ministerului Public şi asupra acestui aspect discuţiile au fost în exces. Cazul Adinei Florea rămâne însă revelator pentru ceea ce se petrece în spatele uşilor închise, şi nu puţini nu înţeleg asta. Că o parte a magistraturii se doreşte nu putere în stat, ci prima putere în stat.