Fost ministru al Cabinetului Adrian Năstase, Ionel Blănculescu, la un moment dat secretar executiv al Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri, e nelipsit de la posturile televiziunilor de ştiri din Capitală, unde îşi dă sistematic cu părerea fără a spune mai nimic, chiar când se contează pe „expertiza sa în domeniul economic”. Nu rareori, Ionel Blănculescu chiar se bagă în seamă, considerâd probabil că emană preţiozităţi greu de înţeles de amatorii factori decidenţi. Pe ce se bazează nu ştim, fiindcă CV-ul său încărcat de specializări şi schimburi de experienţă atestă doar că, în afara unor studii cu profil militar (Institutul Militar de Transmisiuni – Telecomunicaţii şi Academia de Înalte Studii Militare), a devenit licenţiat al Academiei de Ştiinţe Economice (ASE) abia în 1998, după ce, anterior, paradoxal, în 1996, obţinuse un certificat de atestare FBI în activitatea de combatere a crimei financiare şi de prevenire a folosirii circuitelor bancare în spălareea banilor murdari. Într-o explicaţie mai largă pentru site-ul DC News, Ionel Blănculescu încearcă să demonstreze cum ar putea fi evitat un scenariu fatalist, potrivit căruia economia românească ar intra în derivă. După ce reiterează tot ce clamează Guvernul Ponta, că va pune capăt jafului de la companiile naţionale şi va diminua evaziunea fiscală – rezervor de 10-12 miliarde euro –, Ionel Blănculescu conchide: „Economia a crescut în acest an datorită producţiei industriale. De fiecare dată când INS anunţă ceva, anunţă că exporturle au crescut. Când loveşte această inimă (n.r. – producţia industrială) nu poţi să nu te aştepţi decât la scăderea economică şi tot ce e mai rău”. Logica economică a expertului financiar Ionel Blănculescu nu pare deloc una de invidiat. În primul rând, INS mai anunţă şi alte lucruri, de date statistice fiind vorba, unele mai plăcute, altele neplăcute, şi nicidecum doar că „exporturile au crescut”. Apoi, când a lovit Guvernul Ponta „în producţia industrială”, cum se subînţelege din frazeologia sa searbădă? Se rezumă exporturile ţării doar la producţia industrială? Să fim serioşi. România a avut un an agricol dezastruos, cu mari implicaţii asupra PIB-ului, seceta prelungită afectând precumpănitor toate culturile agricole de toamnă şi, implicit, şeptelul, dar, cu un plus de grijă, de măsuri chibzuite, de monitorizare a materializării acestora, aportul agriculturii la exporturile de care vorbea Ionel Blănculescu poate creşte sensibil. Preţul cerearelor la bursele europene şi de peste ocean se menţine ridicat şi nu se poate vorbi de perspectiva scăderii acestora. Mai clar, agricultura, cu producţia ei cerealieră, în primul rând, ar trebui să se afle permanent în atenţia Guvernului Ponta, în situaţia că va fi reinstalat după alegerile din 9 decembrie a.c. Creşterea prioritară a producţiei cerealieră a României, peste pragul de 20 de milioane de tone, ceea ce nu înseamnă deplina valorificare a potenţialului existent, rămâne o soluţie viabilă în evitarea unui eventual derapaj economic. Că mai sunt şi alte oportunităţi pentru aşa ceva, inclusiv „absorbţia fondurilor europene prin adoptarea modelului polonez”, este adevărat, dar împotmolirea trebuie trecută integral în contul guvernării Boc şi apoi MRU, ceea ce „abilul” Ionel Blănculescu nu o face. Şi iată ce comunica, săptămâna trecută, Comisia Europeană: Guvernul de la Bucureşti era notificat de intrarea în procedură de „presuspendare” a majorităţii axelor prioritare ale programelor operaţionale sectoriale şi anume Programul Operaţional Sectorial Transport (POST), Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POSCCE), Programul Operaţional Regional (POR). Situaţia este dramatică şi unică probabil în UE. De ce s-a ajuns aici este de discutat. Dar nu cu actuala guvernare, ci cu precedentele.
