Un om chinuit: Florentin Băloşin Gust

Vestea sălcie este următoarea: pe lista de candidaţi a social-democraţilor doljeni, pentru alegerile parlamentare din decembrie, se regăseşte şi „deputatul Florentin Băloşin Gust” care, înţelegem, va încerca obţinerea unui nou mandat într-unul din colegiile din municipuil Craiova. Omul s-a plimbat pe la vreo trei partide într-un an, şi nu din versatilitate, şi a mai avut timp să fie şi independent, asta după ce i-a înjurat consistent pe foştii comilitoni, dar a obţinut „binecuvântarea” centrului să mai încerce o dată. Întorcându-se, astfel, de unde a plecat singur, spre a fi depanat în alegeri. Că nu merită nici trei rânduri să scrii despre acest anacronism al vieţii politice doljene e o realitate, numai că, neluat în seamă, semidoctul se va căţăra încă patru ani în Parlament, ca să frece menta. Şi are motorul prostiei deplin conservat. Precar gestionar al vorbelor, se mai şi aruncă veleitar în discuţii, stârnind consternarea. Fiindcă sentimentul jenei îi este străin ca orbului lumina. De dată recentă, la sediul ISJ Dolj, în prezenţa ministrului Educaţiei, Ecaterina Andronescu, şi a cadrelor didactice invitate, s-a legitimat, cu îngăduinţă, ca absolvent al unui liceu rural, prin ceea ce a spus. Era prezent şi Georgică Bercea, inspectorul general şcolar, spre a-l încuraja din priviri. Au colaborare bună şi tupeul le ţine loc de alte calităţi. Din nenorocire, în Camera Deputaţilor, unul ca Florentin Gust Băloşin se regăseşte în Comisia de specialitate pe Educaţie. Un bilanţ, fie şi sumar, al activităţii celui la care ne referim nu conţine mai nimic. Şi n-ar avea ce, în afara unor coterii plate. Fireşte, politica oferă demagogilor loc de muncă stabil. Şi uneori public. Nici incompetenţa, nici impostura nu sunt penalizate în politică. Poţi să fii ignorant şi să treci dintr-un partid în altul fără probleme. Cum spuneam, tupeul ţine loc de calităţi. Rătăcirea lui Florentin Gust Băloşin pe lista de candidaţi a social-democraţilor doljeni e un anacronism ca atâtea altele pe pământul acesta. Şi se cultivă tăcerea, adică blatul. Nu credeam că democraţia poate eşua în parodie, în debandadă sau mahala şi nici că şmecherii, ingraţii, impostorii se pot mişca mai repede şi cu mai mult folos. Sau că minimum de morală, minimum de cultură generală, revendicarea de la o profesie, cât de cât onorabilă, chiar nu au nici un rost. Ne-am făcut iluzii deşarte. Criza de azi nu e doar o criză economică sau morală, ci, după cum se vede, una de destin al locului. Chiar n-are Craiova oameni destoinici, apţi de statutul de parlamentar? Lăsăm deoparte faptul că este prea mare numărul de parlamentari pe care îl trimite Doljul, şi aidoma lui şi celelalte judeţe ale ţării, problema este şi în privinţa calităţii umane şi profesionale a acestora. O clasă politică lucidă, aptă să priceapă gravitatea impasului în care ne aflăm, pentru ca normalitatea să nu mai fie un cuvât magic, are nevoie nu de lătrători, ci de cu totul altceva.