În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica ortodoxă de pretutindeni o prăznuieşte pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. I se mai spune şi Sf. Parascheva cea Nouă pentru a fi deosebită de altă sfântă cu acelaşi nume, o martiră din vremea persecuţiei lui Diocleţian (284-305), pomenită la 26 iulie şi numită la bulgari Petka, iar la ruşi Piatniţa – Sf. Vineri.
Tradiţia Bisericii ne spune că Sf. Parascheva s-a născut în satul Epivat de pe ţărmul apusean al Mării Negre (azi în Bulgaria), prin secolul al XI-lea, deci a trăit probabil în vremea când Biserica de la Roma s-a despărţit de Biserica din Răsărit (n. r. Schisma cea mare din 1054). A venit pe lume într-o zi de vineri, de aceea părinţii au botezat-o Parascheva. Şi-a petrecut viaţa în post, rugăciune şi făcând multe milostenii. Obişnuia să dăruiască săracilor hainele ei scumpe şi îmbrăca hainele rupte şi ponosite ale acestora, faptă pentru care era de multe ori dojenită şi chiar bătută de părinţi. Sufletul ei, de copil încă, trăise taina întâlnirii cu Dumnezeu şi îşi dorea să se retragă din lume, să trăiască în singurătate. Hotărârea de a lăsa toate a luat-o odată, când în biserică se citeau cuvintele Evangheliei: “Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie”. A dăruit săracilor marea avere moştenită de la părinţii ei şi s-a retras la o mănăstire de lângă Constantinopol, unde a dus o viaţă aspră, după rânduiala monahilor. După o vreme însă, un glas îngeresc îi descoperă calea pe care trebuia să o urmeze: să lase pustiul şi să se întoarcă în satul natal, fiindcă se cuvenea să redea trupul său pământului din care a fost luat. Parascheva a înţeles că viaţa ei va fi scurtă, a părăsit mănăstirea şi şi-a îndreptat paşii către Ierusalim pentru a se închina la Locurile Sfinte. S-a întors apoi în satul său şi, la numai 27 de ani, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, iar trupul ei a fost îngropat lângă biserica din Epivat.
După multă vreme, Dumnezeu a descoperit sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva. Ele au fost strămutate la Tîrnovo (vechea capitală a Bulgariei), apoi la Belgrad şi Constantinopol, unde au săvârşit, de-a lungul vremii, multe minuni. Pe la 1639, Vasile Vodă Lupu plătise toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, de aceea Sinodul acesteia a hotărât să dăruiască domnitorului moldovean moaştele Sf. Parascheva, care pe atunci se aflau în Constantinopol. La 13 iunie 1641, pe vremea mitropolitului Varlaam, ele au fost aduse în Moldova, la Iaşi, şi aşezate în racla bisericii “Sfinţii Trei Ierarhi”, unde au stat până spre sfârşitul secolului al XIX-lea. După incendiul din seara zilei de 26 decembrie 1888, în care totul în jur a fost mistuit de flăcări, argintul ce îmbrăca racla s-a topit, dar lemnul şi sfintele moaşte au rămas neatinse, ele au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde se găsesc şi astăzi.
Sf. Cuvioasă Parascheva este cinstită deopotrivă de greci, slavi şi români, iar praznicul ei prilejuieşte, anual, unul dintre cele mai mari pelerinaje din toată lumea ortodoxă.
