La scurt timp după invadarea regiunii Kursk de către trupele ucrainene, cotidianul american The Washington Post (WP), citând propriile surse credibile, dezvăluia că unele negocieri secrete, între Kiev şi Moscova, privind o posibilă suspendare a loviturilor reciproce, asupra infrastructurii energetice, au fost perturbate. Acordul, presupus secret, ar fi urmat să fie semnat în Qatar, care îşi asumase rolul de mediator. Că purtătorul de cuvânt al ministerului rus de Externe, Maria Zakharova, a negat insinuările afirmând că „nu au avut loc şi nici nu sunt în curs de desfăşurare negocieri directe şi indirecte”, vizând securitatea infrastructurii civile critice, este un fapt. Dar Serghei Şoigu, acum şeful Consiliului de securitate al Rusiei, într-un interviu pentru Rossiya24, a spus altceva. „Turcia ne-a oferit (…) să nu lovim instalaţiile energetice, instalaţiile nucleare şi flota comercială civilă din Marea Neagră. Şi s-a luat o asemenea decizie”. Puse cap la cap multe declaraţii oficiale mai mult te încurcă în a înţelege mai bine lucrurile, deoarece ca întotdeauna marele învins sau primul învins este adevărul. Cel mai recent fapt: şeful încă al diplomaţiei europene Josep Borell, a cerut alocarea de echipamente de apărare aeriană şi anularea tuturor restricţiilor privind utilizarea armelor occidentale, demers interzis până recent de SUA şi alte ţări occidentale. De fapt, Borell prefaţa într-un fel ceea ce avea să urmeze. Fiindcă The Guardian, citând surse guvernamentale, menţionează că Marea Britanie a decis să permită folosirea rachetelor (cu rază lungă de acţiune) Storm Shadow pentru lovirea de ţinte din Rusia. Lavrov a numit discuţia despre posibila utilizare de către Ucraina a rachetelor Storm Shadow şi a celor ATACMS, pentru a lovi adânc în teritoriul Rusiei „o joacă cu focul”. The Times a scris, alaltăieri, despre „unda verde” britanică, deja decisă. Mai mulţi bloggeri, nu toţi pro-ruşi, au declarat că forţele ruse au lansat o contraofensivă semnificativă în Kursk, pe flancul vestic al poziţiilor inamicului, reducând zonele de control ucrainian din apropierea frontierei de stat. Reuters nu a putut confirma rapoartele de pe câmpul de luptă (e vorba de capturarea mai multor sate) din cauza restricţiilor instituite de ambele părţi. Ministerul rus al Apărării oferă puţine informaţii credibile de pe teatrul de operaţiuni. Ceea ce ştim din surse ucrainene este că întăriri consistente se îndreaptă spre Kursk, unde armata rusă încearcă împingerea trupelor ucrainene din regiune. Vizita la Kiev a secretarului de stat Antony Bliken şi a omologului său britanic David Lemmy, a primului ministru britanic Keir Starmer la Casa Albă, vineri, au o cheie a lor, nu uşor de desluşit. Într-un comentariu pe canalul său Telegram, Volodimir Zelenski a descris discuţiile purtate ca fiind „lungi şi semnificative”. Există nervozitate şi îngrijorare, la Washington şi în multe capitale europene, în privinţa ridicării restricţiilor asupra loviturilor pe distanţe lungi, care ar împinge Rusia într-un conflict direct cu Occidentul. Într-o altă ordine de idei, La Repubblica scrie că „Brazilia şi China au negociat doar cu Rusia” şi pe site-ul brazilian Metropolis, preşedintele ucrainean a contestat planul de pace propus, fără a implica Kievul. SUA şi Marea Britanie au promis un ajutor suplimentar Kievului de peste 1,5 miliarde dolari, dar şi-au exprimat precauţia cu privire la utilizarea rachetelor furnizate, în Rusia. Asta la nivel discursiv. Oricum, dacă se confirmă permisiunea Kievului de a lovi ţinte din interiorul teritoriului rus cu rachete (cu rază lungă de aţciune) furnizate de Occident atunci se intră într-o altă fază a războiului. Una extrem de periculoasă.
