Şi la Comisia Europeană depinde „cine te ţine în braţe”!

La 54 de ani, Silvy Goulard a primit un portofoliu de comisar european pentru Piaţa Internă, destul de avantajos: politici industriale, piaţa unică numerică, industria apărării şi spaţiului. Considerată de Ursula von der Leyen drept o „europeană pasionată şi convinsă”, ex-viceguvernator al Băncii Franţei, până în 2018, Silvye Goulard deţine un CV realmente impresionant: consiliera preşedintelui Comisiei Europene, Romano Prodi (2004-2008), profesoară la „Colegiul Europa” din Bruges (2005-2009), apoi opt ani deputat european, specialistă în materie financiară, autoare a mai multor cărţi despre Europa, una împreună cu ex-preşedintele Consiliului italian, Mario Monti şi alta despre Brexit „Goodbye Europe”. În fine o ascensiune interesantă, brutal întreruptă în iunie 2017. După o scurtă perioadă de ministru al Apărării, desemnată de Emannuel Macron, a trebuit să demisioneze, pentru a se apăra în dosarul unor angajări fictive a unor asistente „Modem” (partidul lui Francios Bayrou) în Parlamentul European. Alături de Francois Bayrou şi Marielle de Sarnez a trebuit să părăsească, în mare viteză, guvernul, din cauza dezvăluirilor din presă. Scandalul s-a topit însă repede, acoperit de alte evenimente. La doi ani, Silvy Goulard se vede în componenţa unei insituţii de referinţă din Bruxelles, urmărită de umbra întâmplării „nefericite” în urma căreia a plătit cca 45.000 euro, salariul pe şapte luni, încasat de fosta asistentă la Strasbourg – Stephane Therou – , pentru perioada august 2014 – februarie 2015 în care a lucrat pentru „Modem” şi nu pentru Parlamentul European. Silvy Goulard este anchetată la Paris de poliţiştii anticorupţie (OCLCIFF) potrivit „Le Point”. O altă acuzaţie la care eurodeputata a trebuit să răspundă în cursul audierii din luna octombrie a fost următoarea: postul său de consilier special, la nivelul Consiliului pentru viitorul Europei, emanaţie a Institutului Berggruen, fondat de miliardarul americano-german cu acelaşi nume. Între octombrie 2013 şi decembrie 2015, Silvy Goulard a fost plătită cu 12.000-13.000 euro pe lună de acest institut, pentru o activitate destul de ambiguă. Solicitată în mai multe rânduri să ofere explicaţii, asupra unei activităţi cu conţinut, cum spuneam vag, pentru care a primit între 324.000-350.000 euro, detaliile succinte au venit din partea anturajului său: rapoarte şi note de lucru. Conducerea Berggruen a vorbit de conferinţe la Paris şi Madrid, mese rotunde la Bruxelles şi mai multe reuniuni, pregătiri de documentare. După lungi căutări pe internet s-au găsit două note şi 14 pagini pentru participarea la două reuniuni, ţinute la Bruxelles şi Madrid. Publicaţia „Marianne” a descoperit („Quand notre nouvelle commissaire européenne Silvy Goulard recopiait les amendements du lobby bancaire allemand”  – 6 septembrie a.c.) că Silvy Goulard ar fi votat în cursul dezbaterii pe reforma bancară, în 2016, două amendamente care veneau ca lobby din partea băncilor germane. În anturajul de la Elysee se repetă cu obstinaţie „experienţa europeană” şi faptul că au fost livrate Bruxelles-ului „precizările cerute” în dosarul asistenţilor parlamentari „plătiţi” fictiv. Marţi, ministrul francez al afacerilor europene Amelie de Montchalin a afirmat că Silvy Goulard a fost „albită” de Parlamentul European. Încât nici cel puţin o tuşă de natură etică nu mai poate fi evocată. În limbajul nostru dâmboviţean consacrat, „nu e penală”. Nici un comentariu în schimb despre activitatea la Institutul Bergguen. În 2014 conservatorul spaniol Miguel Canete, numit comisar european pentru Energie a fost respins din cauza legăturilor sale cu industria petrolieră. Un conflict de interese care l-a costat. Ce se poate reţine din toată povestea: nimic altceva decât că dreapta europeană susţine „pe cine crede de cuvinţă”. Mai exact, depinde din ce ţară vii. Între Silvy Goulard şi… Liviu Dragnea, nu poate fi făcută nici o asemănare.