Tricolorii au avut o prestaţie consistentă în meciul de debut la Euro 2016, jucând de la egal la egal cu gazda şi favorita, Franţa, care s-a impus pe final, datorită execuţiei de excepţie a lui Payet
România a început Euro 2016 cu o ocazie uriaşă de gol şi avea să confirme startul neaşteptat de bun şi în continuare. Până la urmă, dacă ai şansele de care a beneficiat Bogdan Stancu în faţa Franţei şi nu marchezi măcar o dată, e greu să pretinzi un deznodământ favorabil. „Motanul” avea să rateze în debutul ambelor reprize ocazii care puteau aduce un rezultat imens României pe Stade de France. Aşa cum anticipa Iordănescu şi cum puţini au crezut, România nu a intrat în teren doar cu ideea de a se apăra. „Cocoşii” nu au călcat prea des în careul lui Tătăruşanu, fiindcă tricolorii au trudit pentru fiecare metru pătrat şi au arătat că pot să şi atace. Tătăruşanu a fost impecabil până să fie cuprins de sindromul „Kenneth Andersson-Dugarry”, care i-a afectat pe Prunea şi Stelea. Săpunaru, cu tupeul său obişnuit, şi-a revendicat banda dreaptă. Cuplul de stoperi, Chiricheş-Grigore, a fost cel din preliminarii, nu cel din amicalele dinaintea turneului final. Raţ a mai fost depăşit pe stânga, dar mai bun decât ne aşteptam ţinând cont de vârstă şi de faptul că nu a jucat în 2016. Pintilii a fost poate cel mai bun jucător al nostru, câştigând net duelul cu Pogba, iar Hoban l-a completat excelent. Adi Popa a demonstrat că-şi merită locul în detrimentul lui Torje, fiind prezent în joc în ambele faze, cu o determinare remarcabilă. Stanciu a fost mai discret, dar a apărut la rampă când era nevoie, centrând pentru a doua mare ocazie a lui Stancu şi provocând penalty-ul la Evra. Cu cele două ratări uriaşe şi lovitura de pedeapsă transformată, Bogdan Stancu a fost cel mai vizibil tricolor pe Stade de France, împărţind clişeul „înger şi demon” cu Tătăruşanu. Florin Andone a fost extrem de activ în jocul fără minge, agresiv, iar din zbaterile au apărut şi şarjele ofensive ale coechipierilor, chiar dacă nu a avut reuşite concrete. Koscielny merita cel puţin un galben, la care s-ar fi adăugat o lovitură liberă de la marginea careului, după intervenţia dură la atacantul Cordobei. Alibec a intrat la 0-1 şi când a avut mingea a arătat potenţial. Torje a ţinut isonul colegilor în cele 10 minute de care a beneficiat, singurul care nu avea ce căuta pe teren fiind Chipciu, nemotivat şi depăşit de miza partidei.
Urmează meciuri teroretic mai uşoare pentru noi, dar în care ne-ar putea deranja atât stilul de joc al adversarilor, apropiat de al nostru, şi postura de „favoriţi la locul 2”, pe care ne-o acorda selecţionerul Elveţiei, Vladimir Petkovic, chiar după victoria echipei sale. Dacă nu vom gestiona bine aceste lucruri şi nu vom depăşi epuizarea fizică şi psihică dobândite după duelul cu gazdele, riscăm ca de la 1 punct, cât aveam în penultimul minut al meciului cu Franţa, să terminăm grupa cu 0 puncte. Elveţia şi Albania sunt cam de nivelul nostru, fapt demonstrat în meciul direct, iar motivaţia şi determinarea tricolorilor trebuie să fie cel puţin la cotele arătate vineri seara. Schimbări în primul „11” nu ar fi de sugerat, însă trebuie să fim mai eficienţi dacă să pretindem un loc dincolo de grupe.
Franţa – România 2-1
Au marcat: Giroud 54, Payet 89 / B. Stancu 65.
Stade de France, spectatori: 75.000.
Franţa: Lloris 7 – Sagna 6, Rami 6, Koscielny 6, Evra 5 – Matuidi 6, Kante 6, Pogba 5 (Martial 77) 6 – Griezmann 5 (Coman 66) 6, Giroud 7, Payet 8. (Sissoko 90+1). Antrenor: Didier Deschamps.
România: Tătăruşanu 6 – Săpunaru 6, Chiricheş 7, Grigore 7, Raţ 6 – Pintilii 7, Hoban 6 – Ad. Popa 7 (Torje 82) 6, N. Stanciu 6 (Chipciu 72) 5, B. Stancu 7 – Fl. Andone 6 (Alibec 61) 6. Antrenor: Anghel Iordănescu.
