Ştiinţa a ratat şi cel de-al doilea obiectiv al sezonului, Cupa României, fiind eliminată în semifinale, după două eşecuri, de Sepsi, echipă de play-out. Craiovei îi mai rămâne barajul pentru Europa, unul la care foarte puţină lume va mai fi conectată, ţinând cont de amăgirile cu care şi-au obişnuit fanii, în acest sezon şi nu numai. Deja jumătate din stadionul plin cu FCSB s-a evaporat pentru returul semifinalei cu Sepsi, majoritatea celor absenţi fiind convinşi că a fost “teatru” cu Becali, aşa cum ar fi fost de multe ori în ultimii ani. Iar schimbările lui Reghecampf le-au alimentat scenariul fanilor suspicioşi, oricât ar părea el de absurd.
Meciul retur cu Sepsi a fost abordat mult prea precaut. Craiova şi-a încurajat practic adversarul să scape de teama de început. Ştiinţa n-a fost pregătită de remontada din niciun punct de vedere. E greu să te impui când îl ţii 70 de minute pe teren pe Mateiu, cu care nu e cazul să începi nici măcar un antrenament. O ocazie din fază fixă, bara lui Creţu, şi cea a lui Ivan din partea a doua, când şi-a bătut joc de situaţie, fiindcă a vrut el să fie mai inventiv decât Messi, Ronaldo şi Mbappe la un loc, şi s-a făcut de râs, nu sunt deloc pe măsura pretenţiilor echipei şi aşteptărilor fanilor. Apropo, Reghe era de obicei mai realist în declaraţii, dar de această dată parcă l-am revăzut Mulţescu la flash-uri. Să te plângi la final că nu ai profitat de ocazii, când, de fapt, adversarii au avut cel puţin de două ori mai multe şi meritau un succes mai net, rişti să devii ridicol. Revenind la decizia lui Ivan, care în loc să facă de 1-0, a dus la 0-1, trebuie spus că, deşi în ultimul an şi jumătate, Ivan a fost cel mai bun jucător al Craiovei, în ultima perioadă a deziluzionat. Pare plafonat, obosit, deconectat. Penalty-ul scos cu FCSB şi golul de la Piteşti sunt numai relicve de formă, fiindcă atunci când a contat, Ivan a decepţionat. Probabil simte că nu mai are vreo şansă la un transfer extern şi a intrat deja într-o stare de blazare.
Reacţia lui Bancu la final, oricât de blamată ar fi, poate fi înţeleasă. Oricum nu mai erau şanse, echipa nu crease aproape nimic în cele două manşe, nu mai avea la ce spera, oricât ar fi vrut să se întruchipeze în Real Madrid. Frustrarea era mare, iar la astfel de gesturi au recurs fotbalişti imenşi, cel mai celebru exemplu fiind Zidane. Nu e cazul ca Bancu să fie înfierat, mai degrabă trebuie să i se reproşeze golul primit, deşi nici acela nu prea a contat, ţinând cont de puţinele situaţii create de Universitatea. Cramponarea de gestul lui Bancu este o scuză penibilă pentru eşecul din semifinală.
Per total, Craiova nu merita să se califice, a fost eliminată fără drept de apel de o echipă din play-out, cu buget la jumătate, cu rebuturi gen Bălaşa, Bărbuţ, Dimitrov, Tudorie şi care a fost lipsită de cel mai bun jucător, Achachbar. Reghecampf e responsabil de acest eşec. În campionat, nu i se poate reproşa mare lucru, dar aici trebuie să ofere explicaţii şi nu prea a părut dispus, la final. În Cupă, Craiova a trecut de rezervele CFR-ului şi de două echipe de Liga a III-a, fiind eliminată, fără drept de apel, de o echipă din play-out. În campionat, Craiova este în grafic: posedă al treilea buget din Liga I şi a terminat campionatul pe locul 3. Doar că n-ar trebui să mai afişeze obiective fantasmagorice, gen titlul sau trasee europene, de care nu este capabilă, fiindcă-şi amăgeşte fanii şi treptat îi îndepărtează. O echipă care nu a contat vreodată cu adevărat la titlu, care a fost umilită aproape la fiecare ieşire europeană şi care a ciupit două Cupe numai când a avut trasee croite, cu adversari de ligi inferioare, nu-şi poate propune cu adevărat titlul sau performanţă la nivel european. În plus, Mihai Rotaru a sărit brusc, declarativ, de la 11 milioane de euro investite, la vreo 18 sau chiar 20, deşi în 3 din ultimii 4 ani a prezentat bilanţuri pozitive ale clubului. Uneori vrea să se proclame bun manager, altădată vrea să scoată în evidenţă investiţiile în club, dar nu-i pot ieşi ambele.
Craiova a fost eliminată de Bergodi, antrenorul cu cel mai bun procentaj în Bănie, în ultimii 9 ani. A fost la o jumătate de oră de titlu, într-un sezon extrem de ciudat şi complicat, a avut două serii incredibile de victorii. Eliminarea de la Tbilisi, “Georgia, Georgia”, a cântărit greu, dar chiar şi ea poate fi scuzată prin următoarea “ispravă” europeană, una mai gravă, fiindcă Laci a fost un dezastru în două manşe, iar jumătate îşi poate asuma Reghecampf. Reghe nu a dezamăgit nici el în acest sezon. Echipa a jucat frumos, deşi nu prea a produs. O victorie în zece meciuri pe final de an 2021 nu e puţin, e înfiorător. S-a revanşat în 2022, dar când a contat, a capotat. Cert este că indiferent de antrenor, acest lot, în mare parte acelaşi în ultimii ani, n-a performat. Din păcate, zecile de milioane venite din cedările lui Ivan, Mitriţă, Mihăilă, Cicâldău, etc. nu s-au reinvestit, iar ce s-a reinvestit, s-a reinvestit neinspirat.
E cert, Universitatea Craiova vrea să dea lovituri în mercato, performanţa e un obiectiv secundar. Recentele zvonuri privind eventuala cedare a lui Baiaram sunt provenite şi încurajate de club, neoficial, evident, în speranţa realizării tranzacţiei şi cu intenţia obişnuirii fanilor cu ideea încă unei cedări. Aşa s-a procedat şi la precendentele transferuri. La CFR, echipă fără suporteri, presa s-a schimonosit anunţând datorii de 30 de milioane de euro, dar finanţatorii le trec la pierderi asumate. Obiectivul lor a fost să câştige trofee şi să facă performanţă în Europa şi au reuşit, cu vârf şi îndesat. Universitatea Craiova, deşi are cei mai mulţi suporteri din ţară, ţinteşte în primul rând vânzarea de jucători. Nimic rău în asta, dar conducătorii au demonstrat că nu au know-how-ul necesar pentru a gestiona aceste vânzări. În ultimii trei ani, echipa a regresat, din toate punctele de vedere. Lotul este bun pentru Liga I, dar nu suficient pentru performanţă. Un lot de play-off şi atât. În mod normal, am spune că nu e vina jucătorilor. Ei atât pot, atât fac. Cu ajutorul antrenorului. Numai că în dubla din semifinale cu Sepsi, alb-albaştrii au părut cam “înfoiaţi”, cam indolenţi, de parcă ar fi avut în spate câteva titluri şi calificări în grupele competiţiilor europene.
Oricum, jucătorii ar trebui să aprecieze modul cum i-a întâmpinat galeria la final, extrem de generos, cu aplauze. Ca exemplu recent, fanii lui PAOK, echipă extrem de iubită, dar la care nu s-au înghesuit trofeele în ultimele decenii, la fel ca la Craiova, i-au băgat în şedinţă serios pe jucători, la finalul unui sezon în care PAOK, echipa lui Mitriţă şi Lucescu jr., a jucat sfert de finală în Conference League, este pe 2 în campionat şi va disputa şi finala Cupei Greciei.
Universitatea Craiova – Sepsi 0-1
Universitatea Craiova: Pigliacelli 2– Vătăjelu 2, Papp 2, Screciu 2, Bancu 2 – Mateiu 1 (’69, Roguljic) 2, Crețu 2 – Gustavo 2 (’55, Cîmpanu) 2, Baiaram 2 (’55, Nistor) 1, Ivan 1 – Markovic 2 (’55, Koljic) 2. Antrenor: Laurenţiu Reghecampf.
Sepsi: Niczuly – Dimitrov, Bălașa (’73, Ninaj), Mitrea, Dumitrescu – N. Păun, Gonzales, Aganovic (’81, Vaşvari) – Bărbuț, Tudorie (’73, Luckassen), Ștefănescu (’80, Askovski).
Antrenor: Cristiano Bergodi.
Eliminări: Bancu ’85 / Aganovic ’85.
A arbitrat: Horaţiu Fesnic 7.
