Chinurile deputatului Gelu Vişan

Deputatul de Băileşti, Gelu Vişan, este, neîndoielnic, de la o vreme, un „om de redută al PDL-ului”. Trimis sistematic pe front, la televiziunile „ostile”, Gelu Vişan are sarcina imperativă de partid să apere din răsputeri cauze apriori pierdute. Să moară, dar să nu se predea, nici cu preţul acoperirii de ridicol. Dobândind acest statut de doberman politic, Gelu Vişan a început să creadă altceva despre el. Adică nu mai este insignifiantul de la Craiova. Ci altcineva, mult mai copt, multilateral pregătit, încărcat de virtuţi, chiar deştept, cu unele derogări. Fiindcă poţi, nu-i aşa, fii ignorant la Craiova, dar considerat deştept în Capitală. Sau, poftim, descurcăreţ. Deşi stupiditatea lui e constantă, evaluarea, după cum se vede, e diferită. Deputatul de Băileşti Gelu Vişan străluceste totuşi prin ceva şi anume prin obedienţă şi lipsă de caracter. Până mai anul trecut se gudura slugarnic pe lângă patronul democrat-liberalilor doljeni, Radu Berceanu, căruia nu i-ar fi ieşit din cuvânt nici dacă era picat cu ceară. Cu timpul, simţind că nu mai era cazul limbilor fierbinţi şi apăsate, şi-a părăsit tutorele, căutând alte adăposturi, la fel de rentabile pentru ceea ce ştia a face. Vorba răposatului I. D. Sârbu, numai curul se schimbă, limba rămâne aceeaşi. Nu interesează tabăra în care a găsit întrebuinţare deputatul de Băileşti, deloc convins că şi prostia evoluează. Miercuri seara, invitat la Antena 3, la emisiunea „Subiectiv”, a lui Răzvan Dumitrescu, Gelu Vişan a avut un debut în forţă, până şi-a învineţit limba. Nu putea fi urmărit cu mare interes, din cauza semifinalei „Cupei României” la fotbal, de la Braşov, însă recita cu aplomb ceea ce mai spusese şi în alte ocazii. Avea şi o misiune specială, pe care, zdrobit de propria importanţă, trebuia s-o îndeplinească, dacă se putea exemplar. Şi anume, să-l „plesnească” pe Victor Ponta, liderul social-democraţilor, pentru afirmaţiile făcute la Piteşti. Sarcină de partid. Acum, sigur că un parlamentar al Puterii poate înjura, fără inhibare, chiar şi liderul unui partid din Opoziţie. Cu argumente sau fără. Numai că Gelu Vişan avea o problemă nu uşor surmontabilă: când Victor Ponta, de pildă, se ducea la şcoală, de care s-a şi ţinut corespunzător, Gelu Vişan fugea de la şcoală, încât nici astăzi nu ştie dacă a terminat-o şi pe unde. După care, în buna tradiţie a locului, de hărnicia celor din Perişor e vorba, a fugit şi de munca fizică, apucându-se de cea politică, deşi are şi aceasta exigenţele ei. Dispus să execute tot ce i se ordonă, fidel unui şef, dar şi partidului, luând directivele superiorilor drept convingeri personale, deputatul de Băileşti nu dă doi bani pe discernământul şi onoarea proprie. Murdăria nu-i face rău câtă vreme are legitimitatea fidelităţii. Ducând mâna la cap, uneori, pentru a sugera că nu-i lipseşte, nu poate convinge pe nimeni că are ceva în el. Încât rămâne nu doar expresia parvenirii găunoase, ci produsul portocaliu, de excepţie, al democraţiei doljene.