Joia Mare este o zi cu o simbolistică aparte. Se merge la biserică pentru denia celor 12 Evanghelii, dar este şi momentul în care ouăle cu coaja albă şi curată se scufundă în vasul cu vopsea roşie. Aceasta este ziua în care se înroşesc ouăle, nu mâine şi nici în oricare altă zi, pentru că, se spune din bătrâni, ouăle migălite, azi, dobândesc o calitate miraculoasă: nu se strică tot anul. În tradiţia populară, se crede că aceste ouă sfinţite şi îngropate la temelia casei o feresc de grindină.
Cum ouăle roşii nu lipsesc de pe nici o masă de Paşte, oricât de săracă ar fi, pregătirea lor necesită o atenţie specială din partea gospodinelor. Dacă locuieşti la bloc totul începe cu mersul în piaţă pentru cumpăratul ouălelor. Cu coajă albă sau cu coajă maronie, în funcţie de preferinţe, ouăle nu lipsesc de pe tarabele din oricare piaţă. Numai că, dacă mergeţi pe principiul ouălelor proaspete de ţară, trebuie să aveţi în vedere că preţul lor s-a scumpit puţin în această perioadă, ajungând la 0,8 lei pe bucată. Dar cum numai o dată în an este Paşte, o vorbă a românului, ouşoarele trebuie cumpărate oricum ar fi.
Ouă cu coaja albă şi curată
Cea mai frumoasă etapă începe când ajungeţi acasă, atunci când trebuie să le înroşiţi. Întâi de toate, cu mare grijă, fiecare ou se spăla cu detergent, apoi se lasă la uscat. Este o procedură obligatorie deoarece altfel vopseaua nu se va prinde uniform pe coajă şi veţi avea un ouşor roşu pătat. Apoi se trece la încondeiatil ouălelor. A devenit o procedură opţională pentru familiile tinere, care preferă acum să omită această etapă şi să pregătească, în schimb, ouă în mai multe culori. Avantajul este că toate nuanţele care se prind pe coaja lor dau o notă primăvăratecă pe masa de sărbătoare.
Condeiul fin şi ceara curată de albine
Există încă, şi în zilele de astăzi, destule familii care continuă să respecte tradiţia pe care o moştenesc de la bunici şi străbunici şi desenând coaja ouălelor în ceară. Este un lucru migălos şi presupune, pe lângă răbdare, şi mult talent. Se foloseşte numai ceară curată de albine, care se pune la topit într-un vas ce trebuie ţinut tot timpul lângă sursa de foc. În ceară se aruncă tăciune sau praf de culoare pentru a se putea distinge pe coaja oului. Un condei special sau, dacă nu există, un fir subţire, se înmoaie în ceara fierbinte şi se aplică cercuri, linii, romburi, tot felul de modele. Abia după aceea, oul se scufundă în vasul cu vopsea roşie. Efortul este încununat la final când paneraşul este plin cu ouă deosebit de vesele şi frumoase.
Focurile de Joimari
Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare. Un obicei frumos se păstrează, încă, în sate din Oltenia, unde sunt aprinse focuri pentru morţi.
La Salcia, în Dolj, de Joia Mare, femeile fac focuri pe morminte şi îi strigă pe cei plecaţi din această viaţă, având credinţa că îi ajută să găsească drumul spre lumină. Obiceiul acesta se păstrează şi în alte locuri din ţară, dar la Salcia ritualul este impresionant. Înarmate cu câte un snop de boji în braţe, femeile urcă, dis-de-dimineaţă, dealul pe care se află cimitirul. Acolo, fiecare mormânt este plâns, iar la crucea acestuia se aprinde focul care învăluie cimitirul în parfumul de tămâie. Ritualul este impresionant deorece, de peste tot, se aud bocetele femeilor care-şi plâng morţii. Ajunse acasă, împart colaci pentru pomenirea morţilor.
