Doamna Moţăţeanu de la ISJ Dolj şi… vocaţia prieteniei!

Profesoara Mihaela Moţăţeanu, inspector general şcolar la ISJ Dolj, a fost aleasă, duminică, preşedinta femeilor liberal-democrate din judeţ, ca expresie „a depolitizării” învăţământului, prevăzută imperativ de noua şi fabuloasa Lege a Educaţiei, moşită de ministrul Daniel Funeriu. Adjudecându-şi această funcţie, profesoara Mihaela Moţăţeanu accede automat în structurile de conducere ale partidului în teritoriu, dacă interesează pe cineva un asemenea detaliu. În absenţa unei contracandidate, a fost votată, nu chiar în delir, dar oricum in corpore, de galeria de cuconiţe ariviste prezente la eveniment. Majoritatea din rândul cadrelor didactice. Ceea ce, până la urmă, s-a circumscris mai degrabă banalului. Adică, alegerile la Organizaţia de Femei a PD-L Dolj nu au produs vreo revelaţie. Şi totuşi inspectorul general şcolar, după „ce s-a gândit toată noaptea”, cum ne-a asigurat, a livrat asistenţei „mesajul prieteniei”. Adică: „Mă aflu aici pentru a aduce acest mesaj al prieteniei şi cred că nu poţi să fii lider decât atunci când te gândeşti la ceilalţi, când înveţi de la ceilalţi şi împarţi cu ceilalţi”. Interesantă aspiraţie la lidera femeilor democrat-liberale. „Ceilalţi” fiind, bănuim, colegele sale de partid, „intelectuale distinse”, cărora le faci un compliment dacă le spui că sunt muncitoare şi nefaste, toate promovate pe aliniament politic. Mihaela Moţăţeanu, profesoară de Matematică, este o femeie inteligentă, spun cei care o cunosc îndeaproape, căutând nu adevărul, ci victoria sau spectacolul, a jonglat riscant cu cuvintele, scăldându-se nu în inaccesibilul inefabilului, ci al bănuielilor vagi. Pot să fii ager la minte, dar pe termen lung mintea trebuie hrănită şi cu altceva decât cu vitamina sa nativă. Poţi avea destulă inteligenţă, câtă este necesară pentru îndeplinirea unui program rapid de parvenire, dar nu destulă pentru a te feri a aluneca în derizoriu sau temeritatea  vidă. Aşadar „mesajul prieteniei”! Când toată reţeaua şcolară a judeţului, dar exclusiv toată, este condusă de „oamenii partidului portocaliu”, când nici din întâmplare nu a mai rămas vreun cadru didactic rătăcit, bănuit a avea simpatii reacţionare, când tot staff-ul ISJ Dolj este colectat pe acelaşi criterii, profesoara Mihaela Moţăţeanu poate spune un singur lucru: în ceea ce o priveşte nu are motive să mai fie inhibată în faţa adjunctului Alexandru Gâdăr, alt parvenit, de acum receptiv, prietenos, de o netulburată… candoare. În urmă cu câţiva ani, inspector cu managementul fiind, în cadrul ISJ Dolj, Mihaela Moţăţeanu a „ajustat-o” cu calificativul „nesatisfăcător” pe profesoara Nicola Lelioara de GSA Dăbuleni. Poveste cunoscută. Criteriile erau eminamente politice. A fost o întreagă tevatură cu numirea respectivei profesoare la conducerea ISJ Dolj, în circumstanţele delicate, deşi era pentru prima dată în istoria instituţiei când se promova un cadru didactic din teritoriu, nu din Craiova, dizolvându-se un criteriu arbitrar al discriminării. Abia când nu a mai fost în funcţie, Nicola Lelioara a obţinut din partea instanţelor judecătoreşti dreptatea la care aspirase şi cu care nu mai putea face nimic. Fiica unor dascăli redutabili ai Craiovei, care merită salutaţi în orice împrejurare, Mihaela Moţăţeanu a uitat probabil că postul în care ne aflăm este unul al smereniei, al curăţeniei sufleteşti, şi putea vorbi de o mie şi una de lucruri, dar nu de „vocaţia prieteniei”. Poate vocaţia găştii era mult mai potrivit, fiindcă aşa ceva conduce. O terapie plauzibilă? Da, cu condiţia realizării gravităţii gestului epurărilor, al fixării altor priorităţi şi orizonturi. Altminteri, într-o zi, vom avea reciproca. Şi nu va fi deloc mai bine.