Social-democraţii doljeni au făcut „scor” insolit la algerile parlamentare 2016, care devin de-acum istorice, prin depăşirea pragului de 60%, atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat. Un prag greu de atins şi atunci când în 2012, PSD s-a aflat alături de ex-PNL, în cadrul USL, dar şi în 2009, la turul doi al alegerilor prezidenţiale, în aceeaşi formulă. Categoric, social-democraţii doljeni – în topul celor mai bune organizaţii din ţară ca rezultate – au fost bine, chiar desăvârşit, organizaţi şi, dincolo de toate, au brăzdat judeţul de la o margine la alta, pe tot parcursul campaniei electorale, trecând prin fiecare localitate doljeană pentru a discuta cu oamenii. Bagheta de dirijor a campaniei electorale s-a aflat în mâinile primarului Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, flancată de Ion Călin, Ion Prioteasa şi Claudiu Manda. Au trudit, de bună seamă, şi ceilalţi candidaţi aflaţi pe listele parlamentare, dând seară de seară „raportul” şefilor ierarhici. Liberalii au făcut, cum se ştie, o figură modestă, doar 17-18%, ceea ce prevesteau şi anterioarele măsurători sociologice. Cu un număr redus de primari şi consilieri locali în teritoriu, care contează de regulă ca centrii nervoşi în campaniile electorale, cu mesaje de la centru de regulă contondente, spre a fi distribuite, cu destulă neîncredere în propriile disponibilităţi, dar şi o vizibilă inhibare, s-a demonstrat că unificarea dreptei, un deziderat mai vechi, n-a fost destul de înţeleaptă. Ceea ce a mers şnur la prezidenţialele din 2014, n-a mai mers acum. Şi cauzele sunt multiple. Nu toate uşor de demonstrat. Pariul pe premierul Dacian Cioloş, în pofida sincopelor discursive ale acestui, „nu candidează, ba candidează”, a creat mai degrabă confuzie decât clarificări, când platforma electorală a acestuia a fost „îmbrăţişată” de staff-ul PNL. În fine, la Dolj, unde liberalii, în noua formulă după unificare, ar fi trebuit să fie nu atât vocali, cât pragmatici, să exceleze ca odinioară la nivel discursiv, prin tact, s-a făcut simţită ieşirea din decorul politic a lui Radu Berceanu şi necooptarea surprinzătoare a europarlamentarului Marian Jean Marinescu, investit cu responsabilităţi la nivelul grupului PPE. Şi dacă victoria social-democraţilor rămâne ceea ce se vede, „una istorică”, înfrângerea liberalilor devine tulburătoare, fiindcă trebuie să înceapă de pe acum reconstrucţia, în perspectiva viitoarelor bătălii politice. Şi poate se gândesc, nu doar la cooptarea de tineri, cât la aducerea de competenţe, revendicate de la activităţi concrete, care se regăsesc sub faldurile liberale. Toate acestea sunt, desigur, chestiuni de bucătărie internă a lor, însă momentul nu este deloc unul „grozav”, uşor de traversat. Dimpotrivă. Cu calm şi cumpătare se poate surmonta momentul actual, care tulbură orice linişte lăuntrică, însă, cum se spune nu trebuie pierdut…capul.
