Spre o coabitare obligatorie!

După alegerile parlamentare din 9 decembrie a.c., cunoscând deznodământul deloc convenabil, preşedintelui Traian Băsescu nu-i rămâne de făcut decât un singur lucru: lecturarea unor texte de referinţă privind coabitarea, aşa cum s-a întâmplat în Franţa în perioadele Mitterrand şi apoi Chirac, despre cea dintâi relatând pe larg, dar şi cu rafinament stilistic, fostul său consilier Jacques Attali, în cartea „Francois Mitterrand. Aşa cum a fost”. Mai sunt şi alte scrieri („Ochiul puterii” – Gilles Menage; „Francois Mitterrand, anii schimbării”), dar ne îndoim că vor face obiectul lecturii. Aşa cum arată configuraţia Parlamentului, pe care o va contempla şi preşedintele Traian Băsescu, ea exprimând o atitudine a electoratului, regulile jocului politic se schimbă covârşitor, graţie sensului votului popular. S-a votat cu voluptate USL. Iar maniera umilitoare în care au acces în Parlament mai mulţi lideri ai PDL, nici unul necâştigând decisiv colegiul uninominal în care a candidat, chiar dacă respectivele colegii s-au aflat desenate în zonele geografice până de curând iradiate de veleitarii baroni ai partidului Gheorghe Falcă sau Gheorghe Ştefan, spune multe. Practic, adversitatea alegătorilor a avut pretutindeni aceeaşi amplitudine. Este sfârşitul unui proiect politic. Este sfârşitul unei filosofii politice. Există o replică în filmul „Zorba Grecul”, a lui Mikael Kakoyannis (regia), după un scenariu al lui Nikos Kazantzakis, în care regretatul actor Anthony Quinn, după ce funicularul se prăbuşeşte, odată cu speranţele micii comunităţi din insulă, este apucat de un râs de necurmat. Ultima replică: „Aţi mai văzut vreodată aşa o prăbuşire?”. Prea multe cărţi în mânecă nu mai deţine nici Traian Băsescu şi vitejia sa cam nefirească, anterioară alegerilor, merită sublimată în cumpătare şi buna chibzuire a fiecărui demers. Fiindcă alegerile din 9 decembrie a.c. n-au adus numai o victorie, altminteri scontată, a USL, ci pur şi simplu un naufragiu al PDL, mascat la recomandări acum regretate. Şi urmează o lungă perioadă de convalescenţă. Încet, încet, partidul îşi va reveni, deşi nu are lideri de anvergură, prin minunata politică de cadre, ce a pus în umbră orice timidă devenire. Mulţi reprezentanţi ai USL, fie de la centru, fie de prin părţile locului, exultă de voioşie la eclatantele rezultate obţinute de toţi candidaţii în alegerile de duminică. Nimeni până acum n-a spus că ele se datorează în principal lui… Traian Băsescu, nu puţini fiind alegătorii care au proptit ştampila pe sigla USL fără să privească numele persoanei trecute în căsuţă. Ce va face viitorul guvern USL, imediat după învestire, rămâne de văzut, însă cu siguranţă nu va mai beneficia de aceeaşi clemenţă ca în scurtul mandat provizoriu, care a luat sfârşit. Orice contaminare de la apucăturile guvernării pedeliste, va fi o nenorocire. Şi cum se apropie sfârşitul anului, cu simbolistica lui aparte la români, tocmai evitarea oricărui scandal politic ar fi nu doar binevenită, cât mai ales circumscrisă votului de care vorbeam.