A fost suficient ca un cotidian american, altminteri respectabil (The Washington Post) să lanseze informaţia conform căreia Donald Trump ar fi avut o discuţie telefonică, deunăzi, cu Vladimir Putin şi nu puţine mari ziare de pe continent, chiar şi site-uri ruseşti, să o preia, pentru a o infirma ulterior, după precizările de rigoare ale lui Dmitri Peşkov, secretarul de presă al preşedinţiei de la Moscova, care a spus că „nu corespunde realităţii, este pură ficţiune”. Că Donald Trump şi Vladimir Putin vor discuta, cât de curând, este o probabilitate, mai ales că pe 7 noiembrie a.c. la sesiunea plenară a reuniunii Clubului internaţional de dezbateri Valdai, Vladimir Putin l-a felicitat pe Donald Trump, pentru victoria în alegeri, declarând totodată că nu exclude noi contacte cu preşedintele ales al SUA. În timpul campaniei sale electorale, Donald Trump a promis clar că va pune capăt războiului, deşi nu a detaliat măsurile avute în vedere. El a criticat repetat ajutorul financiar consistent, pe care SUA l-a oferit Kievului. Fiind mai presus de orice un om de afaceri, preocupat de economie, mai degrabă decât de războaie şi toate pretextele dragi neo-conservatorilor globalişti, el va căuta în cel mai bun caz să le pună capăt sau cel puţin să desprindă SUA de ele. JD Vance, vicepreşedintele ales al SUA, la rândul său, a spus că planul de pace ar putea implica permisiunea Rusiei de a păstra o mare parte din teritoriul pe care îl ocupă, asigurându-se că Ucraina nu va adera niciodată la NATO, plus alte garanţii de securitate. Sunt şi sugestii care includ stabilirea unei încetări a focului de-a lungul liniilor de front actuale, împingerea ambelor părţi la runde de negocieri. Asta într-un moment în care sentimentul public din Ucraina, după victoria lui Donald Trump, este mai degrabă pesimist. Potrivit Reuters, Rusia ar putea urmări câştiguri teritoriale suplimentare, în timpul iernii, înainte de începerea negocierilor. Liderii europeni caută un răspuns unitar, dar în privinţa strategiei rămân împărţiţi, unii dorind ca Ucraina să dicteze momentul negocierilor. Prăbuşirea guvernului german, condus de Olaf Scholz, adaugă un plus de incertitudine la capacitatea UE de a menţine fluxul de sprijin financiar şi militar pe mai departe. Ruperea „coaliţiei semafor” de la Berlin va lăsa un vid politic luni de zile, exact într-un moment în care UE avea nevoie de o conducere fermă. Investiţiile şi cheltuielile publice vor fi suspendate. Franţa rămâne blocată de propriile tulburări politice, şi o situaţie economică deloc de invidiat (un deficit bugetar de peste 2 miliarde de dolari şi un deficit comercial de 1100 miliarde dolari din care 285 miliarde cu China şi 225 miliarde cu UE). Pe scena europeană, în noul context, premierul ungar Viktor Orban este văzut drept „consilierul lui Trump”, fiind respectat şi recunoscut, de acesta, ca o figură reprezentativă în mişcarea de dreapta MAGA (Make America Great Again). Mandatul lui Zelenski a expirat pe 20 mai a.c. şi noile alegeri au fost prorogate, invocându-se legea marţială şi mobilizarea generală. Pentru Moscova legitimitate la Kiev are doar Rada Supremă. Revenirea lui Donald Trump, la Casa Albă, în condiţiile în care republicanii au deja controlul Senatului şi se pare şi al Camerei Reprezentanţilor, va însemna un transfer din povara cheltuielilor militare şi financiare către ţările aliate. Blocul NATO va fi mai costisitor pentru vest-europeni. Ţările pe care SUA le consideră surse de ameninţare, la adresa poziţiei hegemonice, vor fi supuse presiunilor din partea administraţiei Trump. Este aşadar puţin probabil ca discuţiile despre o încetare a ostilităţilor, de-a lungul liniilor de contact existente, să fie luate în serios la Moscova. Care revendică noile realităţi teritoriale. Pentru Rusia singura veste bună, de până acum, este că Donald Trump spune că vrea să reducă ajutorul militar pentru Ucraina. Care va fi compensat parţial de un sprijin suplimentar vest-european şi va aduce, probabil, pacea mai aproape. Dezangajarea SUA în Ucraina şi dorinţa lui Trump de a reduce deficitul comercial cu UE sunt o veste proastă pentru europeni, o veste care vine într-un moment în care motorul economic al UE (Germania-Franţa) întâmpină dificultăţi, economice, sociale şi nu numai. Amploarea victoriei lui Donald Trump, în alegerile prezidenţiale, schimbă sau poate schimba lumea. Este o lovitură majoră pentru agenda forţelor globaliste liberale occidentale, în ansamblu.
