Este tot mai evident că liberalii, şi aşa perturbaţi de „povestea Orban”, care le crează angoase suplimentare, au semnal clar de la Cotroceni să continue discuţiile cu social-democraţii, până la identificarea de soluţii la toate problemele apărute pe parcursul negocierilor, evident prin compromisuri reciproce, în vederea formării unui guvern. Deja, îndelung aşteptat. Şi ce le convine, dar şi ce le displace trebuie surmontat, date fiind circumstanţele actuale de prelungită criză politică, pandemie neliniştitoare, şi tot noianul de inconveniente pentru omul de rând. Unele neînţelegeri s-ar putea aplatiza pe parcurs, ca de pildă renunţarea la cota unică, deşi preferabil ar fi pentru evitarea oricărei sincope ca toate detaliile să fie clarificate din capul locului. Apoi majorarea pensiilor şi salariilor. Şi atâtea altele. Timpul presează ameninţător, dar niciuna din părţi nu se hazardează în declaraţii încurajatoare, semn că se fac eforturi mari pentru încropirea unui program de guvernare articulat, concret, convenit şi de unii şi de alţii. Social-democraţii au propus modificarea PNRR, o evanghelie useristă, cum l-a numit ziaristul Octavian Ştireanu, ţinut la secret pentru că este catastrofal, şi Marcel Ciolacu a afirmat că reprezentanţi ai partidului sunt decişi să meargă la Comisia Europeană pentru a renegocia anumite capitole. Demersul nu este deloc pliat abordărilor liberale. De asemenea, social-democraţii nu doresc desfiinţarea SIIJ, instituţie înfiinţată de mandatul lor de guvernare. Aşadar, târguiala e anevoioasă, dacă nu chiar împotmolită, presupunând nervi tari. Rămâne în aşteptare desemnarea premierului de către Klaus Iohannis. Şi aici social-democraţii doresc luarea în consideraţie, nu a sondajelor de moment, care îi avantajează, ci a voturilor cu care vine fiecare partid în Parlament: la calculul aritmetic PSD pune pe masă 157 de voturi (33,76%); PNL vine cu 120 de voturi (25,80%), iar UDMR plus minorităţile aduc împreună 47 de voturi (10,1%). Cumulat: 69,66%. Pretenţia expresă ca noua majoritae să graviteze în jurul PNL, cu premier liberal, pare realmente… nefezabilă. Cum este şi aceea ca noua majoritate încropită „să respecte parteneriatul PNL cu preşedintele Klaus Iohannis”, adică în traducere liberă scoaterea ideii de suspendare, din mintea puţinilor pesedişti care mai cred că un asemenea demers, după eşecul celor din 2007 şi 2012, îşi mai are sensul, prin complicaţiile ulterioare de care sunt convinşi. Se aşteaptă aşadar „lumina” de la Cotroceni, mai exact desemnarea premierului de către preşedintele Klaus Iohannis, care cunoaşte fireşte cursul negocierilor. Combinând resurse prea emotive, cu nădejdea fatalmente naivă, noua încercare de coabitare, PSD-PNL-UDMR, se zămisleşte anevoios fără nici o semeţie de o parte sau cealaltă. Obligaţi de belelele vieţii să danseze împreună, chiar ţinându-se de nas, social-democraţii şi liberalii se văd obligaţi să-şi reprime idiosincrazii şi radicalisme, să părăsească patosul ostilităţilor şi împreună să încerce ceea ce au mai făcut: să guverneze ţara. Ar fi chiar interesant să-şi redescopere la guvernare compatibilităţi, pe care nu le bănuiau, şi să ducă „corabia” la ţărm, la vremea unei pandemii nemiloase. După cum şi „ruperea căruţei”, la mijlocul drumului, nu este definitiv exclusă. Într-o asemenea ipoteză, drumul spre anticipate ar deveni singura soluţie la îndemână. Deşi de pe margine useriştii… încă mai speră, într-o relogodnă.