Încă de luni, rebelii Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT) au forţat asaltarea ultimelor redute deţinute de combatanţii gaddafişti din Syrte, pentru a-şi consolida avantajul. „Zenga-zenga” („stradă după stradă”, în arabă) este strigătul rebelilor, care rezonează pe buzele tuturor. Încă de duminică, rebelii atacaseră inima oraşului Syrte şi, deşi aflaţi la mai puţin de 1,8 km de piaţa principală, căutau identificarea de noi căi de acces, după cum declara Ayman Maguz, un ofiţer de informaţii al CNT. Pentru rebeli, ocuparea deplină a oraşului Syrte era o chestiune de ore, mai ales că rezistenţa forţelor loialiste scăzuse în intensitate. Acestea abandonaseră fără luptă, încă de duminică, Centrul de conferinţe Oagadugu, care părea o cetate nu uşor de luat în stăpânire. Ca peste tot, rebelii au distrus orice simbol amintind de Marele Ghid libian. Astfel, şi în această construcţie impunătoare, au distrus un porteret al lui Gaddafi, simbol al Jamahiryei, şi un portet al lui Patrice Lumumba, legendarul lider congolez, ucis printr-o lovitură de stat, şi, bineînţeles, stocul de „mici cărticele verzi”, colecţii de scrieri ale Ghidului. Spitalul Ibn Sina, cel mai mare din Syrte, a fost părăsit de întreg personalul medical. Din motive de debandadă, panică sau retragere tactică. Nu se ştie. Spectacolul oferit de acest spital suscită unele explicaţii. Pe culoarele de la parter, zeci de răniţi, majoritatea tineri, zăceau pe jos. Celelalte etaje ale spitalului fuseseră distruse de luptele anterioare şi erau, de acum, părăsite. Lipsa medicamentelor, a apei, şi a oricărei îngrijiri este evidentă de mai multe zile. O certitudine a rebelilor este aceea că, în rândul gaddafiştilor, se află mulţi mercenari negri, motiv pentru care, în momentul ocupării spitalului, interogatoriile s-au multiplicat. Cu toate acestea, comandantul frontului de sud, Salah el Jabu, consideră că nu este momentul pentru arestări. Odată cu ocuparea Syrtei, care, însă, se mai amână, victoria rebelilor devine aproape deplină.
