Prima zi de şcoală încărcată de emoţii irepresibile, prilejuite de întâlnirea sau reîntâlnirea cu zâmbetul cald al doamnelor şi domnilor profesori, revederea sau prima cunoaştere a colegilor de clasă, rămâne de neuitat. Asta se ştie şi an de an se repetă, într-o cadenţă netulburată. Pentru Lucia Delevedova, profesoara-învăţător de la Şcoala Generală „Gheorghe Ţiţeica” din Craiova, cu stagii vechi în profesie, ziua de astăzi are o simbolistică aparte. După generaţii şi generaţii de copii, pe care i-a adus până în pragul clasei a V-a, astăzi şi-a luat în primire grupa de boboci de la clasa pregătitoare, pe care a condus-o spre sala de curs. Sună cam rece, dar aşa s-au petrecut lucrurile, traversându-se lapidar festivitatea de circumstanţă. Pentru eminenta învăţătoare Lucia Delevedova, nepărăsită de zâmbet şi răbdare, actuala grupă de boboci – a zecea, după 32 de ani de învăţământ – este ultima pe care o va mai înconjura cu calmul, căldura şi vocaţia sa inegalabilă. „Sărut mâna, doamnă învăţătoare!”, s-a auzit dintr-o dată, din mijlocul picilor îmbujoraţi de emoţii. Părinţii şi bunicii prezenţi în curtea şcolii, unii încercaţi de o lacrimă, au rămas încredinţaţi că doamna învăţătoare va fi exact ceea ce trebuie: dascălul din fibra Domnului Trandafir!
