Contenciosul Dăbuleniului cu Amărăştiul de Jos, legat de hotarul celor două localităţi doljene, nu este atât unul insolit, cât mai degrabă unul care se tergiversează de multă vreme. Amânarea sine die a găsirii unei soluţii raţionale a fost posibilă în timp, de fapt înlesnită, prin faptul că ambii foşti primari, atât Nicolae Drăgoi cât şi Ion Dinu, aparţineau aceluiaşi partid şi nu aveau cum ridica tonul unul la celălalt, ca să nu mai vorbim de calea justiţiei. Despre ce este vorba? De mai mulţi ani, un număr de peste 200 de cetăţenii din Amărăştii de Jos, împroprietăriţi în temeiul legii 18/1991, cu suprafeţele revendicate, cuprinse între 25 şi 50 de ari, plătesc impozite la Primăria Amărăştii de Jos. Tarlalele (nr. 48, 49, 50 şi 51) în care se găsesc perimetrele respective (identificate pe planul cadastral scara 1:10.000 Dăbuleni) aparţin unităţii administrativ-teritoriale Dăbuleni. În discuţie este vorba de vreo 400 de hectare. Pe cale de consecinţă, împroprietăriţii ar trebui să-şi plătească impozitele aferente la Primăria Dăbuleni, ceea ce nu convine din cauza regimului diferit de taxe, localitatea având statut de oraş. La 6 octombrie 2015, deci anul trecut, cu mult înainte alegerilor locale din acest an, s-a încercat o nouă rundă de mediere, conform ordinului instituţiei prefectului de Dolj, numărul 167/17 septembrie 2015, între membrii comisiei de delimitare ai comunei Amărăştii de Jos şi membrii comisiei similare Dăbuleni, sub autoritatea reprezentanţilor Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, o mediere anterioară, conform procesului verbal 11766/10 septembrie 2012, dovedindu-se inoperantă. Pe ortofotoplan, hotarul dintre unitatea administrativ teritorială Amărăştii de Jos şi entitatea similară Dăbuleni este identificat şi recunoscut. În conformitate cu prevederile legii cadastrului şi publicităţii imobiliare (nr. 7/13 martie 1986 – republicată) „limitele unităţilor administrativ-teritoriale sunt identificate, marcate, rectificate ori actualizate de Comisia de delimitare numită în acest sens prin ordin al prefectului (…). După semnarea şi ştampilarea procesului verbal de delimitare şi a tuturor anexelor de către membrii Comisiei de delimitare şi aprobarea de către prefect, limitele devin oficiale şi sunt introduse în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară” (art. 11, al. 4, 5). Contestaţiile unităţilor adminstriativ teritoriale privind limtele pot fi rezolvate pe cale amiabila prin instituţia prefectului sau pe cale judecătorească, mai spune legea cadastrului şi publicităţii imobiliare. Ceea ce nu e chiar aşa. Din păcate. Contenciosul Dăbuleniului cu Amărăştii de Jos este unul derivat dintr-o stare de fapt, mai mult decât anacronică, în sensul că tarlalele litigioase cu numerele 48, 49, 50 şi 51 au fost preluate de la fosta cooperativă agricolă Prapor, sat aparţinător al comunei Amărăştii de Jos. Controlorii financiari ai Camerei de conturi Dolj identificând aiureala existentă, au cerut, cum era şi firesc, intrarea în legalitate, adică încasarea impozitelor aferente. Eventual retroactiv. Dacă prin absurd Primăria Dăbuleni ar închide ochii la starea de lucruri, s-ar acoperi de vinovăţie, fiindcă diminuarea de patrimoniu nu se face decât prin referendum, nici măcar pe calea justiţiei, după care ar urma elaborarea unui proiect de lege şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, aici avem o nesincronizare între legea cadastrului şi publicităţii imobiliare şi legea administraţiei publice locale. Problema a devenit acută datorită… tergiversării ei. „Batista pe ţambal”, cum se spune, nu mai poate fi ţinută. Ca să nu mai spunem că un alt anacronism îl constituie apartenţa satului Ocolna de Amărăştii de Jos, când el de fapt se află pe vatra Dăbuleniului, din al cărui fond silvic se şi… „îndestulează” ilicit rromii aşezării.
