Gabriel Oprea: „UNPR este etalonul consecvenţei şi seriozităţii”

Ministrul Apărării, preşedintele executiv al Uniunii Naţionale pentru Progresul României, Gabriel Oprea, n-are simţul umorului, nici pe cel al ridicolului, ca să nu mai vorbim de cel al elocinţei. Ce declară domnia sa, mecanic, în orice împrejurare, clişeul cu interesul   naţional, nu generează vreo emoţie specială, pentru că, până la urmă, toată gruparea sa, de vreo 30 de parlamentari, cu care susţine partidul de guvernământ, este una extrasă din partidele de opoziţie. Ori, să recunoaştem, 30 de traseişti sunt cam mulţi. În ce ţară europeană, membră a UE, se mai întâlneşte o asemenea stare de lucruri? A folosit şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, câţiva socialişti, acum în opoziţie, printre care pe Bernard Kouchner, în Cabinetul premierului Francois Fillon, discuţie aprinsă în media franceză!, dar nu s-a ajuns la aşa ceva în Parlamentul francez. „Am reuşit să atragem oameni de valoare în partid, prin puterea exemplului nostru. (…) UNPR a demonstrat că este un partid al consecvenţei şi seriozităţii, un partid al dialogului”, a spus Gabriel Oprea tinerilor participanţi la Şcoala de Vară de la Mangalia. Bine pregătiţi ideologic, tinerii respectivi au modele demne de urmat. Aşadar, „un partid al consecvenţei şi seriozităţii”, care n-a participat în ultimele alegeri, parlamentarii săi dezertând, pur şi simplu, care de la PSD, care de la PNL, pentru „a ajuta România să nu se prăbuşească”. Dacă admitem că grupul parlamentar al senatorului Gabriel Oprea, el însuşi beneficiar al multor demnităţi, discutabil cuvenite, în guvernarea social-democraţilor, decisese să susţină adversarul din campania electorală, oricum aşa ceva nu este „de dat exemplu”. Este, cel mult, o excepţie. Democraţia are şi ea regulile ei. „Am creat o punte între stânga responsabilă, pentru că noi suntem stânga responsabilă, europeană, şi nu stânga demagogică, populistă, şi partidele de dreapta”, mai spune Gabriel Oprea, fără să facă temperatură. Convins că în anul 2012 partidul său va obţine victoria dorită. În faţa PDL sau a Mişcării Populare, cum se va numi, după toate aparenţele, sau a USL? Fiindcă o victorie se obţine în faţa unui adversar politic. Orice discurs politic are şi o încărcătură demagogică, adică morala nu are nici o legătură cu politica. Ceea ce afirmă, din fericire mai rar, Gabriel Oprea, este ceva descumpănitor. De-a dreptul. Deşi trebuie să fim de acord cu o rostire de-a sa: „Viitorul este al celor responsabili”. După cum, în opinia noastră, întrebarea pe care trebuie să şi-o pună atât el, cât şi locotenenţii săi, Marian Sârbu şi Cristian Diaconescu, este dacă au „reflexe de stânga” autentice. Gabriel Oprea are, dovadă sondajele, o problemă de credibilitate: se revendică militar, dar n-are argumente convingătoare, se doreşte intelectual, şi aici ar fi de discutat, dar nu-l interesează, aspiră la statutul de om politic, dar nu depăşeşte malul ipocriziei. Adică, pe ansamblu, rămâne banal şi vanitos. Convins că un partid se poate construi, nu printr-o aspiraţie la un set de valori, ci prin achiziţionarea la bucată, ca-n târgul de săptămână, a unor primari naivi, trataţi discreţionar, cărora li se poate promite orice. Restul e o gargară.