Din această săptămână, livrările de gaz rusesc scad la zero, pe motiv că gazoductul Nord Stream 1 va fi în mentenanţă pe durata a cel puţin 10 zile. O trecere ex-abrupto, de la circa 40% din necesarul de consum la zero, este sinonimă cu o basculare în necunoscut. „Putin închide robinetul la gaz… dar îl va redeschide într-o zi”, se întreba, diminică, cotidianul german „Bild”, în timp ce vicecancelarul german Robert Habeck, la radioul public, recunoştea în weekend că „este posibil ca gazul să vină din nou, într-o cantitate superioară, ca înainte, dar este posibil să nu mai vină deloc şi trebuie să ne pregătim de ceea ce este mai rău”. La începutul războiului din Ucraina, Germania a închis gazoductul Nord Stream 2 şi face acum eforturi mari pentru reducerea dependenţei: de la 55% înainte de război import de gaze, a ajuns la 35%. Cancelarul Olaf Scholz se află într-o mare dificultate: de-o parte susţinerea, în continuare, a Ucrainei, pe de altă parte, presiunea în creştere din partea populaţiei. Oprirea Nord Stream 1 pentru mentenanţă, cum s-a spus, nu penalizează doar prima economie europeană în imposibilitatea umplerii spaţiilor de stocare, ci şi multe ţări membre ale UE. În contextul războiului din Ucraina şi al tensiunilor dintre Moscova şi Occident, cu ploaia de sancţiuni, de care se ştie, nu se poate paria pe nimic. Moscova invocă, momentan, o problemă tehnică, a şi anunţat-o, dar circumstanţa este privită mai degrabă ca o măsură de retorsiune la sancţiunile economice impuse împotriva ei. Se lucrează bineînţeles şi pe canale diplomatice. Penuria afectează în egală măsură grupul austriac OMV şi pe cel italian ENI. Şi în privinţa petrolului, Moscova a luat măsuri susceptibile a perturba aprovizionarea ţărilor care au sancţionat-o economic. Săptămâna trecută un tribunal rus a dispus oprirea pentru 30 de zile a exporturilor de petrol via Marea Neagră, calea de acces cheie pentru exportul petrolului din Khazakstan. Pe de altă parte, scrie presa internaţională, generalul Khalifa Haftar, care beneficiază de susţinerea Rusiei şi Egiptului, şi-a intensificat campania militară, în Libia, petrurbând exportul de petrol şi gaze. Relansarea războiului civil blochează orice export. Arabia Saudită nu-şi va augmenta producţia, chiar cu vizita prevăzută a lui Joe Biden, pentru că a atins deja un vârf al extracţiei şi nu doreşte, se spune, să-şi pericliteze realaţiile cu Rusia în consorţiul OPEP (plus prezenţa Rusiei). La Berlin, cel mai mare cumpărător de gaze ruseşti, Uniper, pierde milioane de euro pe zi din cauza creşterii preţului (a acceptat decontarea în ruble) şi a cerut un plan de salvare financiară cifrat la circa 9 miliarde euro. Războiul din Ucraina a antrenat creşterea preţurilor la energia pentru consumatori între 71% şi 200% ceea ce înseamnă creşteri anuale suplimentare între 1000 şi 2700 euro pentru o persoană şi până la 3800 euro pentru patru persoane în raport cu nivelul anului 2021. Cum guvernul german pregăteşte un pachet de măsuri de austeritate, începând cu raţionalizarea apei calde, iluminatul public, închiderea piscinelor pentru ca impactul crizei energetice să fie cât mai mic, populaţia nu e deloc satisfăcută. Situaţia este îngrijorătoare, prin faptul că pacea socială este în pericol. În acest timp războiul din Ucraina continuă, prin furnizarea de arme şi echipamente militare ucrainenilor, în speranţa organizării de cotraatacuri şi recuperării unor teritorii pierdute. Dar toată strategia depinde de rezilienţa Ucrainei, în cursul iernii ce vine, şi mai ales rezilienţa populaţiei. Iarna, de când ne ştim, este prietena Rusiei şi au simţit-o pe pielea lor mari strategi militari. Cu asta se autosugestionează probabil Vladimir Putin.
