Summitul NATO, din 10 şi 11 iulie a.c., de la Bruxelles, a fost prefaţat de multă îngrijorare, din partea europenilor, care presimţeau „un adevărat coşmar”. Şi tensiunea a fost augmentată chiar de o declaraţie a preşedintelui american, Donald Trump, la plecarea spre Bruxelles, care a spus că întâlnirea sa cu Vladimir Putin de la Helsinki, din 16 iulie a.c., ar putea fi „mai uşoară” ca summitul NATO, ceea ce a exasperat liderii bătrânului continent. De unde pleacă de fapt toate neînţelegerile. Aliaţii s-au angajat în 2014 să consacre 2% din PIB-ul naţional apărării, până în 2024, dar 15 ţări printre care Germania, Canada, Italia, Belgia, Spania, se află sub bara de 1,4% în 2018, ceea ce îl ulcerează pe Donald Trump. „Ţările NATO trebuie să plătească mai mult şi SUA să plătească mai puţin. Ceea ce se întâmplă nu este just pentru contribuabilul american”, a scris pe Twitter Donald Trump înainte de plecarea spre Bruxelles. Doar 6 ţări, printre care şi România, din 29 de membri, şi-au respectat angajamentele. SUA consacră 3,5% din PIB, şi suportă aproape 70% din cheltuielile totale ale NATO, Polonia 2,1%, Franţa 1,79%. La un dejun cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, Donald Trump ar fi reiterat că Germania este prizonierul Rusiei, de unde importă masiv gaze. „Plăteşte miliarde de euro Rusiei şi noi trebuie să o apărăm contra Rusiei”. De altfel, Donald Trump este împotriva gazoductului Nord-Stream II, care vizează dublarea livrărilor de gaze până în 2020, via Marea Baltică, pe o conductă de 1.225 de km, prin care ar urma să se expedieze 55 miliarde metri cubi anual, jumătate din consumul Germaniei. Gazoductul este o investiţie evaluată la peste 10 miliarde euro şi este încredinţat unor firme germane (Unizer şi Wintershall), austriece (OMV), anglo-olandeze (Shell) şi franceze (Engie). Donald Trump urma să o întâlnească, ieri după-amiază, pe Angela Merkel pe fondul unor tensiune neobişnnuite, fiindcă în permanenţă Berlinul a avut relaţii privilegiate cu Washingtonul. De fapt, Donald Trump joacă tare şi sugerează un lucru: şi anume faptul că după ce a fost acuzat că este „omul ruşilor”, vede că Germania are relaţii economice privilegiate cu Moscova. Fără a comenta ipoteza unei anulări, la cererea lui Donald Trump, a exerciţiilor militare Trident Juncture, prevăzute în Norvegia, şi anunţate ca fiind cele mai importante manevre ale NATO, Jens Stoltenberg a încercat să tempereze lucrurile. „Este absolut esenţial ca preşedintele Donald Trump să-l întâlnească pe Vladimir Putin. Şi noi vom discuta acest aspect pe timpul summitului, pentru a cunoaşte pe viitor natura relaţiei NATO-Rusia. Important e ca NATO să rămână unit”. După anexarea Crimeei de către Rusia şi a intervenţiei în Estul Ucrainei, şi în Siria, NATO şi-a ranforsat flancul estic, sub presiunea aliaţilor din fostul bloc răsăritean, în principal Polonia şi ţările baltice. Relaţiile europenilor cu Donald Trump nu au încetat să se deterioreze după „conclavul” G7 din 9 iunie a.c. Într-un război comercial, care se anunţă de durată, prin anularea acordului de liber schimb nord-american (Alena), apoi prin chestiunea bugetelor naţionale pe apărare, dosarul iranian ş.a.m.d. La Elysee se consideră injustă atitudinea lui Donald Trump faţă de Angela Merkel, întrucât aportul Germaniei este foarte important, raportat la produsul intern brut, care este considerabil. În fine, dacă Donald Trump se deplasează de la Bruxelles la Londra, pentru o întâlnire cu Theresa May, într-un moment în care aceasta este sensibil slăbită, prin demisiile a doi miniştri importanţi, şi apoi la Helsinki, pe 16 şi 17 iulie, la Beijing, liderii UE şi ai Chinei vor discuta despre ceea ce îi poate uni într-o lume în plină schimbare. Să subliniem totuşi un aspect evident: la summitul NATO de la Bruxelles, preşedintele Klaus Iohannis a avut fruntea sus, prin onorarea tuturor obligaţiilor asumate de România, motiv pentru care NATO va avea un centru de comandă în România.
