Sud Oil Sere Işalniţa, la poarta vestică de intrare în municipiul Craiova, rămâne în continuare ceea ce se ştie că este de decenii: un furnizor consacrat de legume proaspete, timpurii, în principal castraveţi cornichon, produşi în spaţii protejate. Cu suprafaţa actuală de circa 45 de hectare, Sud Oil Sere Işalniţa contează între marile exploatări legumicole, de această factură la nivelul ţării. Dacă la primul ciclu de producţie recoltarea este în plină desfăşurare, pregătirile pentru ciclul doi vor demara la mijlocul lunii viitoare. Destinaţia producţiei: piaţa internă, fabrica de conserve de la Râureni, firme din Germania, Elveţia, Cehia, Polonia. Este vorba de clienţi fideli, statornici, mulţumiţi de calitatea colaborării. De fapt, merită semnalat un detaliu: Sud Oil Sere Işalniţa, cu peste 1.000 de tone producţie marfă până în prezent, în primul ciclu de vegetaţie, nu caută pieţe de desfacere, fiindcă le are – solicitările sunt chiar mari –, ci caută… culegători. Necesarul zilnic este de peste 350 de oameni, în medie 8 la hectar. Se câştigă avantajos, transportul e gratuit, dar bazinul forţei de muncă, comunele şi satele limitrofe, dar şi cele din Gorj, s-a diminuat de la an la an şi încă nu s-a identificat soluţia tehnică a substituirii recoltatului manual al fructelor fragede, de numai câţiva centimetri. Care într-o singură zi, în condiţii de temperatură şi umiditate, au creştere viguroasă, încât momentul optim nu poate fi tergiversat, nici cu câteva ore, decât cu riscul compromiterii standardelor cerute de clienţi. La o privire generală s-ar părea că, de la an la an, nu se schimbă nimic. Aceeaşi rigoare tehnologică, aceeaşi înfăţişare a vegetativă a plantelor, aceeaşi forfotă – bine coordonată – a culegătorilor şi a celor din staţia de calibrare. Şi totuşi…
Ca la farmacie
Florin Purcea, managerul exploatării legumicole în spaţii protejate Sud Oil Sere Işalniţa, şi-a făcut un nume în rândul celor care deţin sere, în ţară. Prin seriozitate. Şi spune aşa: „Garantez calitatea produselor livrate. Dau un exemplu: o analiză proastă, de pildă în Germania, ar constitui o nenorocire, în sensul că plăteşti (cam 4.000 de euro) şi distrugerea mărfii, dintr-un TIR, dar ratezi şi contractul. Toţi consumatorii nu doresc decât fructe deplin ecologice. Dacă poţi livra aşa ceva, conform graficelor convenite, bine, dacă nu, out”. Pentru a obţine aşa ceva trebuie să eviţi la maximum orice tratament fito-sanitar. Nu e uşor deloc. Inclusiv stratul nutritiv, mraniţa utilizată, trebuie să fie dezinfectată termic. Sud Oil Sere Işalniţa importă anual circa 150 de tone gunoi de grajd pasteurizat. Utilizează în medie 3 tone la hectar. Din acest punct de vedere nu există nici un rabat de la exigenţa maximă. Chiar dacă pare forţată comparaţia, în sere întreaga activitate este una vegheată permanent, pentru a se preveni orice boală foliară sau de altă natură.
De la directorul tehnic la şefii de fermă, maximum de competenţă
Echipa de specialişti de la Sud Oil Sere Işalniţa este una de elită. Formată în timp. Nu rezistă decât „profesioniştii”. De la Ecaterina Mărăcineanu, directorul tehnic, la şefii de fermă Ilina Domnica, Floriana Şerban, Maria Cârciumaru, Valeria Constantin, Fănel Bărbosu, Mirela Niţă, Daniela Pavel, singurul numitor comun este maxima rigoare, dar şi maximum de profesionalism, deziderate instituite ca norme tehnologice. Să nu omitem chimista Adina Stoiculescu, ale cărei buletine de analiză sunt „fără recurs”. Echipa aceasta de specialişti „pe sprânceană” realizează, de ani buni, producţii competitive, dar şi o cercetare proprie, capabilă fiind, în orice moment, de comunicări ştiinţifice, în temeiul propriilor observaţii. Mai clar: nu produc castraveţi „cornichon”, aşa cum se numesc de fapt fructele livrate, ci o marfă ecologică, desăvârşită calitativ, cu calităţi organoleptice deosebite. Ca să atingi un asemenea nivel de profesionalism îţi trebuie, pe lângă ştiinţa de carte, o disciplină a muncii desăvârşită. Florian Purcea spunea că rămâne „un căutător de tineri absolvenţi ai Facultăţii de Horticultură din Craiova capabili să răspundă exigenţelor de producţie”, dar ceea ce caută nu prea găseşte. Nu face afirmaţii gratuite, dar exprimă o opinie avizată. Se formează greu un specialist veritabil, apt să fie integrat în elita de la Sud Oil Sere Işalniţa. Oricât de mare ar fi modestia firească a directorului economic Georgeta Neacşu, care ştie ce vorbeşte, fiindcă o face în baza cifrelor, ideea care se desprinde este una singură: ca să-ţi menţii blazonul de furnizor căutat, n-ai voie să greşeşti. Restul sunt discuţii. Este şi motivul pentru care directorul executiv, Flavia Păuniţa, rămâne mereu branşată la datele meteo şi buna cooperare la nivelul diverselor paliere.
O extindere amânată!
Circa cu 20 de hectare de teren, acoperite până nu demult cu sere, avariate după ninsoarea puternică de acum câţiva ani, sunt acum cultivate cu lucernă, pentru îmbunătăţirea particularităţilor solului, urmând a fi din nou destinate culturii legumelor, tot în spaţii protejate, probabil prin utilizarea foliei de polietilenă. Extinderea este însă amânată, ca investiţiei, din cauza insuficientei forţe de muncă. Sud Oil Sere Işalniţa rămâne indiscutabil un avanpost al legumiculturii doljene. De ani buni, nu doar rezistă pe piaţa externă, prin seriozitatea de care vorbeam, dar este şi un for metodologic, pentru legumicultorii doljeni, când aceştia apelează. Că receptivitatea la modelele moderne de valorificare a producţiei – recomandate – rămâne limitată este o altă discuţie. De bună seamă, Sud Oil Sere Işalniţa poate schimba în orice moment structura culturilor. Este pregătită şi pentru aşa ceva. Deocamdată produce ceea ce i se cere. Şi o face bine. Adică şi rentabil. Şi, fără a se lăuda, rămâne şi un contribuabil de luat în seamă. Nu e puţin lucru, dacă stai să te gândeşti. Dar cine mai are timp de aşa ceva?
