Deputatul de Gorj, Victor Ponta, fost lider al social-democraţilor, dar şi fost premier, se află deja în toiul unui război total, cu Liviu Dragnea, succesorul său la conducerea partidului şi preşedintele Camerei Deputaţilor. Motivul recrudescenţei unor adversităţi, deloc de dată recentă, îl constituie pierderea primăriei din Târgu Jiu, fief al social-democraţilor, după 17 ani, la o diferenţă zdrobitoare, în faţa unui candidat al PNL. Tot în Gorj, social-democraţii au pierdut şi la Drăguleşti, în faţa candidatului ALDE. Victor Ponta scrie pe contul său de socializare că liderii locali de la Târgu Jiu ar fi fost somaţi de Liviu Dragnea că „dacă îl chemaţi pe Ponta în campanie şi vă afişaţi cu el vă tai toate proiectele de la Ministerul Dezvoltării”. Sună anacronic. Dar asta inserează Victor Ponta în mesajul său pe Facebook. Faptul că prietenii de altădată – Liviu Dragnea şi Victor Ponta – au descoperit, nu de dată recentă, după ce mărşăluiseră împreună, ani de-a rândul, resentimente reciproce păguboase, spune multe, şi despre moralitatea aproximativă şi despre altele. Oricum nu e linişte în tabăra social-democraţilor, aflaţi la guvernare, şi opoziţia n-a înţeles la timp acest lucru. Nu puţine mesaje ale „centrului” rămân greu de înţeles de militanţii din teritoriu şi când senatorul Nicolae Bădălău – preşedintele executiv la PSD – afirmă cu seninătate că „nu ne vom da înlături să propunem schimbarea de miniştri, ba chiar a guvernului”, te întrebi repede dacă liderul PSD Giurgiu chiar are proprietatea a ceea ce afirmă. Guvernul actual a fost validat în structurile de conducere ale PSD. Din câte ştim. Să înţelegem ce? Că n-a fost bine cumpănit? Că a existat o pripeală în desemnarea premierului şi a unor miniştri? Greu de dat un răspuns convingător şi Liviu Dragnea, când enigmatic, când confuz, şi Nicolae Bădălău, ar putea „contempla” agonia socialiştilor francezi, realmente decapitaţi, la pământ, străfulgeraţi, după primul tur al alegerilor legislative din Franţa. Şi s-au aflat la guvernare, cu o majoritate parlamentară consistentă, până luna trecută. Cu doar 9,5%, depăşiţi inclusiv de stânga radicală, în alianţă cu comuniştii, socialiştii francezi discută deja de „reinventarea partidului”. Benoit Hamon, oferta lor pentru prezidenţiale, Jean Christophe Campadelis – prim-secretar al partidului, deputat din 1997 – dar şi foşti miniştri au fost scoşi din competiţie. Fostul premier, Manuel Valls, protejat de partidul La Republique en Marche, a intrat în balotaj. Ca şi Najat Vallaud Belkacem, dar aceasta într-o poziţie dezavantajoasă, cu numai 16,54% urmând a întâlni candidatul REM, Bruno Bonel, cu 36,69%. Şi exemplele pot continua. Dacă fiecare doarme cum îşi aşterne, cugetare românească, social-democraţii de la Bucureşti pot avea frisoane, prin erorile tactice comise în cadenţă. Fiindcă tot la români se spune că gura bate…Şi încă ceva: la numai cinci luni, de la investirea actualului guvern, se aud multe voci de contestare a acestuia, care vin însă de la conducerea partidului. Din staff-ul acestuia. Ceea ce e surprinzător. S-a uitat deja faptul că investiţia de încredere a electoratului, la alegerile din decembrie anul trecut, a fost una fără precedent în istoria social-democraţilor. A risipi acest „capital”, a nu-l conserva cu abilitate, ar putea duce acolo unde au ajuns, cum spuneam, socialiştii francezi. Din aceeaşi familie politică europeană.
