Rareori ministrul Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş, se arată dispus la confesiuni. Evită, de regulă, declaraţiile pentru presă, sau se dovedeşte când parcimonios, când cumpătat în declaraţii, şi preferă planul secund în apariţiile publice alături de premierul Emil Boc. Într-un interviu acordat site-ului Ziare.com, ministrul Traian Igaş se hazardează, totuşi, în aprecieri vizând Opoziţia, opinând că „USL se va destrăma în preajma alegerilor din 2012”. Ca un ministru al Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş este bănuit a deţine mai multe informaţii decât alţi membri ai guvernului. Că are semnale consistente sau „se lucrează” în acest sens este o prezumţie, după cum s-ar putea ca afirmaţia respectivă să fie lipsită de orice suport material. Fireşte că în teritoriu există şi deplină conlucrare şi asperităţi la nivelul noii construcţii politice – USL – fireşte că vor exista frustrări, pierderi reciproce în acest aliaj politic, dar destructurarea prematură, clamată de liderii PDL, ar fi mortală, în primul rând, pentru Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin. Ori n-am auzit până acum ca „vreun vapor” să se scufunde la chei, înainte de a porni în larg. USL este o investiţie de încredere, printr-un compromis major. Şi, totuşi, ministrul Traian Igaş scapă un detaliu, deloc lipsit de substanţă, când afirmă „cred că PDL va capta electoratul de dreapta, pentru că, în ciuda greşelilor făcute, este singurul partid autentic de această orientare”. Să mai spunem că „şi electoratul de dreapta” şi „cel de stânga” este dezamăgit, în egală măsură, de actuala guvernare, este lipsit de sens. Ceea ce recunoaşte şi Traian Igaş când menţionează „greşelile făcute”, sintagmă mai de grabă improvizată, fiindcă, în realitate, guvernarea s-a dovedit catastrofală pentru românul de rând. Este posibil ca ministrul Igaş să aibă propriile rezerve, nemărturisite, în privinţa viitorului imediat al PDL, fiindcă altminteri n-ar putea rămâne optimist, decât aflat într-un impas logic, când, referindu-se la apropiatele disponibilizări din MAI, accentuează „că sunt momente în viaţa unui om politic când trebuie să ia măsurile care se impun, cu riscul de a pierde şi puncte procentuale”. Ce ne facem dacă „disponibilizaţii” au avut, până nu demult, opţiuni de dreapta? De altfel, nu logica pare a fi punctul forte al ministrului MAI, care mai adaugă „faptul că locul întâi (PSD) şi locul doi (PNL) s-au unit împotriva locului trei (PDL) arată tocmai frica de ceea ce este capabil Partidul Democrat Liberal”. De ce este capabil s-a văzut. Numai că acest refren l-au mai exprimat şi alţii din conducerea partidului, prefăcându-se a nu înţelege logica constituirii Uniunii Social Liberale. Care nu este atât învingerea în alegerile parlamentare a democrat-liberalilor, fiindcă aşa ceva s-a petrecut şi în 2008, sau cele 90.000 de voturi în plus adiţionate de social-democraţi au fost un mizilic, ci depăşirea consistentă a pragului de 50%, din raţiuni cunoscute. Ceea ce este cu totul altceva. Pentru ministrul MAI, Traian Igaş, „alternanţa la putere” nu există, deşi fără aşa ceva democraţia, sau cum s-o numi ceea ce trăim, e o infirmitate. Dacă acceptă aşa ceva o putea spune răspicat. Altminteri înţelegem ceea ce ştiam: de la putere nu se pleacă. Puterea se păstrează cu orice preţ. Se pot schimba, în cel mai rău caz, culoarele ei. În rest, interviul pentru site-ul Ziare.com pare cumsecade, bântuit de unele „convingeri de partid” prin care îşi face singur curaj. Cât priveşte USL, din punctul de vedere al lui Crin Antonescu, deocamdată funcţionează simţitor mai bine decât toate coaliţiile politice din istoria recentă a ţării şi exprimă un salt în planul maturităţii politice. Şi de ce n-ar avea Crin Antonescu dreptate?
