Mihai Anghel, patronul Cerealcom Dolj, a făcut nu demult, imediat după ce fusese internat şi tratat de Covid-19, la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „Victor Babeş” din Craiova, o donaţie deloc modică, constând în paturi, ventilatoare non-evazive, consumabile şi amenajarea unui spaţiu, în sensul creării de condiţii optime, într-una din secţiile ATI. Ştirea a fost confirmată şi de domnia sa, cu parcimonie farmaceutică, dar şi de managerul spitalului, dr. Adina Turcu, cu câteva succinte concretizări. Anul trecut, la începutul lunii mai, Mihai Anghel a făcut, de asemenea, o donaţiei de aproximativ un milion de lei, concretizată în aparatură medicală pentru Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova (un extractor pentru aparatul PCR cu care se fac analizele pentru Covid-19 şi un videolaringoscop, folosit de medicii din terapie intensivă pentru intubarea pacienţilor cu Covid-19). Pentru corectitudinea de rigoare să menţionăm, alăturat, că un videolaringoscop a fost donat Spitalului Judeţean de Urgenţă şi de Asociaţia „Mereu aproape de voi”, împreună cu un grup de judecători, care şi-au păstrat anonimatul. De la marginea aceasta a lucrurilor orice comentariu posibil îmbracă două forme „clasice”: una discret maliţioasă şi alta de elogiu bine temperat. Mă alătur componentei civice a gestului repetat al lui Mihai Anghel, care a găsit de cuvinţă, într-un moment precum cel pe care îl traversăm, când duduie terapia intensivă, şi a văzut cu ochii săi asta, dincolo de orice calcul al oportunităţilor, să facă ceea ce a făcut. Cu inimă deschisă. Din solidaritate. Tipul acesta uman nu este reprezentativ. Ţine de o animită croială. Care nici nu iradiază, potrivit unei logici neprogramabile. Mă interesează şi mă bucură ceea ce face Mihai Anghel în agricultura Doljului, fiindă de la Segarcea în stânga şi în dreapta, şi până în sudul judeţului începe o nouă civilizaţie a câmpiei. Mă interesează şi mă copleşeşte cum înţelege domnia sa să se integeze într-un scenariu civilizat, într-un raport normal cu o realitate dramatică. Mai toată lumea zdravănă la mansardă se întreabă care ar fi soluţia circului politic şi publicistic, în care ne-am afundat de la o vreme până la greaţă. Deocamdată scena e integral ocupată de râgăieli şi sudalme. Toată lumea judecă pe toată lumea, şi toată lumea valorifică dezacordul. Pe acest fundal tensionat, până şi apelul la consens sună a deriziune şi e producător de dispută. Ce vedem că ne oferă ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, după ce a pus la cale transformarea Spitalului Clinic de Ordopedie „Foişor” în spital de suport Covid-19, nu mai merită comentat. Scuipatul a devenit o formă de dialog. Problemele adevărate, viaţa, sunt de căutat în cu totul altă direcţie. Personaj deloc confortabil, Mihai Anghel nu aspiră perdant la puritate utopică. Nici nu se străduie să-şi cosmetizeze portretul. Spune strictul necesar. Dar simte că nu se poate trăi din amărăciune şi recriminări. Pentru el demnitatea şi generozitatea sunt condiţii esenţiale ale omului din zilele noastre. A văzut asta şi pe unde a colindat în lumea civilizată. Îl deranjează orice elogiu gratuit, rămâne cu picioarele pe pământ şi privirea spre cerul senin al câmpiei doljene, în căutarea norilor, aducători de ploaie, sau al soarelui atât de aşteptat. Mihai Anghel este un om al Doljului, unul de apreciat, prin ceea ce a răzbit să facă, şi cum spuneam, prin comportamentul lui civic. I-aş spune exemplar.
