Sărbătorim fără reuniuni tradiţionale, mese obişnuite de familie, poate ca niciodată, „izolaţi” -păstrând distanţa socială-, Floriile, o sărbătoare încărcată de simboluri şi speranţe. Sărbătoresc deja Paştele cei de credinţă catolică sau protestantă. Şi un detaliu: anul trecut Papa Francisc a fost asistat la întregul ritual al Ceremoniei Luminii de la Vatican de peste 20.000 de catolici. Anul acesta ceremonia s-a desfăşurat în prezenţa a doar 10 persoane. Avem posibilitatea să înţelegem mai bine mesajul religios al renaşterii la viaţă a naturii şi mesajul învierii Mântuitorului. Şi asta într-un moment în care colectăm melancolie în exces, anxietate, dacă nu disperare. Bisericile ne sunt închise, slujbele se ţin fără credincioşi, şi preoţii îşi îmbărbătează enoriaşii doar prin slujbele televizate. A reuşi să te bucuri, cu atât mai mult în vremuri precum cele de azi, în care deprimarea este covârşitoare şi întunecă cerul, nu este deloc uşor. Să ne regăsim totuşi calmul lăuntric, pacea sufletească fără de care nici o dimineaţă nu este posibilă. E o zi de duminică, deloc ca altele din anii precedenţi, şi niciodată Craiova, reşedinţa Olteniei, n-a arătat atât de tristă, de deprimată, în pofida exploziei vegetale, inundată doar de îngrijorarea aşezată peste chipul puţinilor trecători, care mai pot fi zăriţi din timp în timp pe străzile ei. Mistuiţi de întrebări încercăm să surmontăm cumpăna abătută asupra noastră. Şi totuşi, ce primăvară! Magnoliile s-au trecut nebăgate în seamă, violetele şi narcisele, dar şi lalelele, din Grădina Botanică s-au vestejit, fără să le admirăm splendoarea. Nici n-am mai avut chef de aşa ceva, dar nici permisiunea vizitării acestui lăcaş verde. Urmează liliacul la concurenţă cu castanii care-şi vor aprinde candelabrele pe arterele oraşului. La mulţi ani tuturor celor care poartă un nume de floare! Şi curaj. Floriile deschid Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor.
