Că ne displace premierul Viktor Orban, din atâtea şi atâtea motive, între care –de dată recentă- şi prietenia sa afişată cu Vladimir Putin, dar şi reticenţa exprimată faţă de Volodimir Zelenski, cu care nu doreşte să se întâlnească, în pofida unor tentative ale Kievului, până când nu vor fi restituite drepturile minorităţilor din Transcarpatia, apud Peter Szijarto, nu rezolvă nimic. Primirea pe care i-a rezervat-o, deunăzi, la reşedinţa sa din Florida, Mar-a-Lago, Donald Trump, care l-a şi copleşit cu complimente, a fost considerată de actualul preşedinte american Joe Biden „ca îngrijorătoare”. Dar ea pare şi enigmatică. Conţinutul discuţiilor n-a răzbit în spaţiul public. Viktor Orban, unul din puţinii lideri europeni primiţi la reşedinţa miliardarului american, căruia i-a urat succes în alegerile prezidenţiale, joacă o carte insolită. Pentru ziarul de la Budapesta „Magyar Nemzet”, Orban a declarat, evident şi din curtoazie, că „Trump are o viziune clară cu care este greu să nu fii de acord:(…) în primul rând nu va da niciun ban pentru războiul ruso-ucrainian. De aceea războiul se va încheia, pentru că este evident că Ucraina nu se poate ţine pe propriile picioare. Dacă americanii nu dau bani şi arme, împreună cu europenii, atunci războiul se va termina. Iar dacă americanii nu dau bani, europenii singuri nu sunt în măsură să finanţeze acest război”. La rândul său, Donald Trump care a vorbit în mod repetat favorabil despre preşedintele rus, Vladimir Putin, a promis că va pune capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei, în 24 de ore, fără a explica exact cum intenţionează să procedeze. Deocamdată, „aripa Trump”, din Camera Reprezentanţilor, continuă să blocheze legea privind alocarea de asistenţă militară şi financiară pentru Keiv. Viktor Orban este singurul lider european care menţine relaţii, mai mult decât flexibile, cu Vladimir Putin. Nu şi-a ascuns, până acum, în nicio împrejurare, simpatia sa faţă de liderul de la Kremlin, bunele relaţii cu Moscova şi mărturisea toate acestea, deschis, într-un interviu in-extenso, acordat la 27 iunie, anul trecut, ziaristului Paul Ronzheimer, de la „Bild”, când afirma tranşant încă din debutul discuţiei: „Putin este preşedintele Rusiei. Dacă cineva speculează că ar putea eşua sau ar putea fi înlocuit nu înţelege poporul rus şi structurile publice ruse(…). Rusia funcţionează diferit faţă de restul ţărilor europene”. Undeva în cuprinsul interviului, altminteri contondent pe alocuri, Viktor Orban sublinia: „Realitatea este că ingineria acestei cooperări între Ucraina şi Occident este un eşec”. La nivelul UE, premierul ungar Viktor Orban este aproape un paria, iar primirea sa de Donald Trump, candidatul republican la alegerile prezidenţiale din noiembrie, este tratată ca un fapt insignifiant, deşi dedesubturile marelui joc politic internaţional sunt, uneori, mai greu de decriptat. Este adevărat, Viktor Orban pare mai degrabă un dezertor, prin fronda sa susţinută, motiv pentru care este sub o presiune enormă. S-a opus în decembrie anul trecut acordării unei susţineri de 50 miliarde euro Ucrainei, până în 2027, în Consiliul European şi rămâne –îi şi place să clameze- un apărător al valorilor tradiţionale ale familiei. În ţară a avut de surmontat recent o dificultate imensă: demisia surpriză, în urmă cu o lună, mai exact la 10 februarie a preşedintelui Katalin Novak, o apropiată a sa, în scandalul amnistiei acordate în aprilie anul trecut unui bărbat acuzat de pedofilie. Pariul lui Viktor Orban este de acum străveziu, după ce şi-a croit o figură solidară în UE, în nişte circumstanţe neliniştitoare. Întreţine relaţii tensionate cu administraţia americană, ai cărei oficiali i-au reproşat erodarea standardelor europene şi mai mult faptul că strategiile sale reprezintă un risc direct pentru interesul de securitate al SUA în Europa. Orban a respins acuzaţiile, declarând că nu este „calul troian” al lui Putin. Cu toate acestea ambasadorul SUA în Ungaria, David Pressman, homosexual progresist şi declarat, adept al comunităţii LGBT a spus că este regretabil faptul că Orban a ales să se angajeze cu SUA pe bază partizană. Pariurile lui Viktor Orban, care guvernează în siguranţă deplină, sunt însă demne de urmărit, fiindcă de fapt chiar interesează. Şi toate demersurile sale atestă că nu poate fi oprit din mersul său spre un regim autoritar nici de opoziţia politică nici de societatea civilă. Afirmaţia sa, devenită celebră, pe vremea când se afla în opoziţie suna aşa: “o singură dată trebuie să câştigăm alegerile, dar corect”.
Poate Ciolacu și Ciucă iau notițe de la ungur!
În felul ăsta îî va arăta lui Orban că Romania nu e cârpa UE!
Comments are closed.