Între Manchester United şi Liga Campionilor există o relaţie structurată în două perioade distincte, distanţate în timp. O perioadă cu Sir Alex Fergusson (1998-2013), glorioasă, marcată de numeroase trofee şi o altă perioadă, după 2013 de-a dreptul haotică. De-a lungul a 20 de ani, Manchester United a participat de 18 ori în competiţia C1, culegând două trofee, două semifinale, cinci sferturi de finală, patru optimi de finală şi trei eliminări în faza grupelor. Finala contra lui Bayern Munchen (2-1) în sezonul 1998-1999 este cea care a marcat istoria recentă a competiţiei, precum partida de la Istanbul dintre Liverpool şi AC Milan. Manchester United era condusă cu 1-0, pe Camp Nou, de bavarezi, care aveau în rândurile lor pe Oliver Kahn, Mattheus Effenberg. În prelungiri însă, în numai trei minute, „dracii roşii” au inversat rezultatul, înscriind prin Sheringham şi Solskjaer. A fost momentul de naştere a lui „Fergie Time”, expresie care a făcut legenda lui Sir Alex Fergusson. Finala din 2008, dintre Manchester United şi Chelsea, nu a rămas în anale pentru calitatea jocului, dar a fost al treilea titlu sacru al clubului în Liga Campionilor, după cele din 1968 şi 1999, şi al doilea pentru Sir Alex Fergusson. De două ori, în 2009 şi 2011, Manchester United a fost învinsă în finală de Barca lui Pep Guardiola, cu un Messi strălucitor şi o linie mediană – Busquets, Xavi, Iniesta – formidabilă. De altfel, Sir Alex Fergusson afirma că echipa barceloneză era cea mai bună pe care o văzuse în viaţa sa. După despărţirea de Sir Alex Fergusson, în 2013, Manchester United a pierdut din strălucire, în a cărei căutare este prin acest Ole Gunnar Solskjaer, un „elev silitor” al lui Sir Alex Fergusson, care astă-seară dă primul mare examen pe scena europeană, ca antrenor.
