Rampele de gunoaie din cartierele craiovene sunt disputate de mai multe grupuri de etnie rromă. Activitatea lor este simplă. Adună, bucată cu bucată, sticlele de plastic, le presează manual şi le încarcă în saci imenşi. Ulterior sunt trimise spre unul dintre cele două centre de colectare PET-uri din Craiova. Fie iarnă, fie vară, cu mic-cu mare, grupuri de 4-5 astfel de scormonitori în gunoaie se luptă pentru a-şi câştiga un loc cu soare. Dacă în urmă cu câteva luni, preţul oferit pentru un kg de PET-uri era de 0,70 lei, de câteva zile, cei din branşă se plângă că munca lor, acum, nu sare de 0,50 de lei per kg. Dar, problema cea mai gravă nu este cea financiară, cât lipsa de reacţie a autorităţilor statale, ce închid ochii la o activitate vizibilă la tot pasul. Consecinţele lipsei de reglementare, aici, sunt în primul rând cele medicale. Poate statul deţine alte date personale ale concetăţenilor-căutători şi aceştia figurează drept plătitori de asigurări medicale la zi. Numai aşa se poate explica lipsa oricărei măsuri de protecţie a acestor fiinţe, a căror singură vină este de destinul nu poate fi înfrânt!
Îi vedem zilnic, trecând nepăsători, adeseori, în tăcere, pe trotuarele şi străzile Craiovei. Urmaţi şi de câinii comunitari, îmbracaţi destul de umil, dar nu-şi ascund viciul clasic – fumatul şi nu le lipseşte nici, de pe acum, prelungirea „firească” a mâinii drepte: telefonul mobil. Vorbim, aici, despre categoria căutătorilor de PET-uri în spaţiile unde se depozitează gunoiul menajer. În marea lor majoritate sunt cetăţeni de etnie rromă. Deloc recalcitranţi, ba chiar zâmbitori, veseli, bucurându-se că, în clipele de muncă mai găsesc câte un suvenir care să le facă plăcere. Unii, foarte mici de vârstă, salută locatarii în cel mai curat mod cu putinţă, din ochii lor răzbătând candoarea, inocenţa şi simplitatea unei copilării, ce-şi turează la maximum anii de existenţă. Par să fie printre puţinii dintre cei care au înţeles că munca, deşi nu-i va face să scape de sărăcia lucie, le poate alina un pic din drama unor destine neînţelese.
Cădere masivă pe bursa PET-urilor
Nu au trecut câteva săptămâni, de când preţul cu care aceşti strângători de PET-uri din gunoaiele Craiovei se confruntă cu o scădere lentă, dar constantă a preţului pe care îl primesc de la firmele colectoare de deşeuri. Astfel, în prezent, după spusele unui tânăr ce aproape terminase de umplut sacul cu PET-uri, kilogramul a coborât de la 0,70 lei; la 0,50 de lei. „Priviţi cât am putut să bag în sacul ăsta! Are aproape 1,70 m înălţime şi am muncit mai bine de o oră să scot sticlele din gunoi. Le-am călcat cu picioarele şi le-am strâns la subţioară, că altfel nu pot face cantitate multă. Pe ce vedeţi aici nu o să iau decât vreo 10-12 lei”, ne-a mărturisit acest băiat. Eram curioşi să aflăm cu cât revând firmele de profil kilogramul de PET-uri, dar s-a ferit să ne spună, opinând că nu ştie astfel de lucruri. „Mai sunt două centre unde putem să le ducem, aici, în Craiova. Unul s-a închis recent. Dar, să ştiţi, că şi la ei e muncă. După ce le primesc de la noi, le sortează după culori, le presează şi apoi le revând”, a mai adăugat tânărul.
Riscul de contaminare este foarte crescut
Când mulţi dintre noi nici nu punem mâna pe volanul maşinii fără mănuşi, pe timp de vreme rece, ei bine, căutătorilor prin gunoaie nici prin cap nu le trece să înţeleagă, că se expun la pericole nebănuite. Ironia este că, munca cea mai periculoasă este a lor, în timp ce pe filiera ulterioară se lucrează organizat, cu utilaje agrementate şi, oricum, la adăpostul firesc al funcţionării sub formă de societate comercială, cu toate consecinţele legale ce decurg de aici. Aşadar, este tot o mostră de autism social pentru simplul motiv că, munca de bază în această industrie de profil nu este absolut deloc reglementată. Într-o Românie de mileniul al III-lea, când în Occident s-a reglementat şi culoarul de zbor al liliacului din peşteră, noi continuăm să măsurăm acelaşi lucru tot cu două unităţi diferite. Ipocrizia, nepăsarea, lipsa de previziune defilează odată cu aceşti troglodiţi ai urbei. Medical, consecinţele activităţii lor sunt incalculabile. Să mai adăugam aici, că niciunul dintre ei nu poate fi bănuit că ar fi la zi cu plata asigurărilor de sănătate! Ce nu înţelege statul să reglementeze, duce la suportarea costurilor eventualelor îmbolnăviri de către noi, toţi ceilalţi, iar prosperitatea firmelor de profil conduse, probabil, de păpuşari puternici, ce ştiu jocurile pieţei de profil este garantată prin „somnul statal”, unul dintre cele mai adânci şi nocive forme de inerţie socială.
Selectarea gunoiului, vorbă goală!
Chiar dacă locatarii îşi duc civilizat gunoiul la ghenă, unii îl mai aşează deasupra coşului fixat pe stâlpul de iluminat iar atunci când vin scormonitorii se duce totul de râpă. Pungi desfăcute, resturile menajere împrăştiate pe câţiva metri împrejur, câini comunitari ce fac un ospăţ pe cinste. Femeile de serviciu riscă o amendă, la fel şi asociaţiile de proprietari pentru că, să vezi şi să nu crezi, există focar de infecţie la ghena de gunoi. Să mai vorbim de reciclarea selectivă a deşeurile, sună a raportul asupra aselenizării elaborat de NASA!
Nu am inventat noi roata
Soluţia pe care lumea civilizată a găsit-o demult este cea a pubelelor subterane. Practic, deşeurile aruncate de cetăţeni ajung în containere îngropate în pământ şi, astfel, la ele nu mai au acces oamenii străzii, care caută materiale reciclabile. Sistemul, mult mai scump decât clasicele pubele, este folosit, acum, în Germania şi Danemarca. La prima vedere par nişte coşuri de gunoi obişnuite, e adevărat cu un design mai special. Sub această platforma există 4 pubele uriaşe. În fiecare încap între 250 şi 300 de kg de gunoi. Sistemul funcţionează ca un lift. Maşina firmei de salubrizare este dotată cu o pompă hidraulică. Se conectează un furtun la platforma pe care stau coşurile de gunoi şi, imediat, prin presiune, ridică tomberoanele. Fiecare sistem este format din 4 pubele: două pentru gunoiul menajer şi două pentru deşeuri reciclabile.
Având amplasate containerele în subteran, sistemul este protejat de intemperii şi de riscul incendierii, prin aceasta mărind durata de viaţă a containerelor, ceea ce conduce la costuri de mentenanţa mai mici. Monitorizarea containerelor se poate realiza cu ajutorul unor dispozitive de verificare a volumului de umplere a masei, eliminându-se cheltuielile de deplasare suplimentare, obţinându-se astfel, o mai bună centralizare a datelor, precum şi o colectare mai eficientă a deşeurilor.
Drumul spre civilizaţie şi îmbunătăţire a standardelor de salubritate este anevoios. Implică deschidere, bună-intenţie, anvergură profesională. Bani au fost şi vor fi. Esenţială este doar prioritizarea acestora. În caz contrar, Craiova, municipiul unic al Olteniei, posesor al unui pol universitar „puternic” doar cu numele, pentru că, în realitate, vedem că produce mai mult spoială decât cultură, riscă să prindă din urmă cele mai întunecate temeri.
