După acest război Rusia este în genunchi. Vladimir Putin nu are nici interesul, cum a declarat în câteva rânduri, şi nici capacitatea de a ataca un stat membru NATO. Profesorul emerit de relaţii internaţionale la Universitatea din Chicago (una din cărţile lui „Adevărul despre minciunile din politica internaţională” s-a tradus şi la noi) John Mearsheimer a avut mereu reproşuri la responsabilitatea Occidentului în războiul din Ucraina. El consideră, într-un interviu pentru Le Figaro că singura soluţie posibilă la conflictul din Ucraina, este o abordare realistă: „Două lucruri m-au surprins cu adevărat, m-au şocat de-a dreptul: invazia regiunii Kursk, de către forţele ucrainiene, pe teritoriul rus. O invazie finalmente nefericită pentru ucrainieni. În timpul războiului rece, ideea ca forţele aliate să invadeze Rusia era de neconceput. NATO nu ar fi riscat niciodată să pătrundă pe teritoriul sovietic de teama unei escaladări nucleare. A doua surpriză a fost atacul ucrainian din iunie anul trecut, împotriva capacităţilor aeriene a triadei nucleare a Rusiei – bombardierele sale strategice”. Contrazicând naraţiunea oficială, interviul semnalează o posibilă revenire, dacă nu la realism, cel puţin la raţionamentul lucid, anterior unei posibile politici, alta decât cea maniheistă. Considerat cel mai bun analist al relaţiilor internaţionale al ultimilor 15 ani, Mersheimer cunoaşte bine Rusia dar omite un fapt fundamental: obiectivele nu se opresc la Ucraina. Este vorba de o revenire la graniţele NATO din 1997. Cu toate acestea, Emanuel Todd, care apără raţionamentele acestui autor, a explicat că Rusia nu va mai avea forţa de muncă necesară pentru a face faţă nivelului actual de pierderi, până în 2027. Rusia sângerează abundent, riscă să intre într-un conflict de tip afghan. Pierderile actuale ale Rusiei depăşesc pe cele din toate conflictele de după 1945. Ruşii şi ucrainienii se distrug reciproc. Rusia nu poate prelua controlul nici măcar asupra întregului Donbas la aproape 4 ani de la invazia Ucrainei. A pierdut peste 1000 de avioane de vânătoare şi tancuri, precum şi cei mai buni soldaţi ai săi. Şi după acest război vor trece mulţi ani până când armata rusă şi economia rusă, supusă unor sancţiuni masive, vor putea măcar să revină la nivelurile de dinainte de război. Chiar şi atunci Rusia va fi departe de a putea ataca NATO.
Acasă Actualitate Actualitate externă Un interviu mai altfel despre războiul din Ucraina în „Le Figaro”

















