Multă lume, poate de ordinul zecilor de mii, a ţinut să participe ieri la funeraliile celui care a fost îndrăgitul solist de muzică populară Petrică Mâţu Stoian, prăpădit prematur, în circumstanţe deocamdată neclare. Slujba religioasă s-a ţinut la Biserica „Mântuleasa”, oficiată de un sobor de preoţi. Nu ştim dacă însuşi răposatul Petrică Mâţu Stoian, altminteri persoană discretă, bănuia că are aşa de mulţi simpatizanţi. A avut şi o zi senină la înmormântare, dar foarte multă lume, cum spuneam, în pofida restricţiilor sanitare în vigoare, a umplut centrul urbei, în faţa Teatrului Naţional „Marin Sorescu”. Trupul neînsufleţit a fost îmbrăcat în costum popular, fiind înfăşurat în drapelul tricolor. „Fiecare om când moare este împărat”. Cadenţă de vers, percuţie de axiomă. Vestea morţii îndrăgitului solist a pătruns în publicul iubitor de folclor, încărcată de o tristeţe cu atât mai adâncă, cu cât era mai neaşteptată. S-au spus multe despre circumstanţele decesului: potrivit unor surse, autopsia a scos la iveală faptul că plămânii artistului Petrică Mâţu Stoian au fost afectaţi de terapia hiperbară, şi ar fi luat o supradoză de anticoagulant. A avut aşadar o moarte violentă. Reprezentanţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Reşiţa au anunţat încă de marţi că în cauză a fost deschis un dosar penal pentru o posibilă ucidere din culpă. A venit şi o reacţie de la ministerul Sănătăţii, care precizează cât de riscantă este alegerea terapiei în camera hiperbară, mai ales a unui pacient trecut prin Covid-19. Comisia de medicină fizică şi de reabilitare a Ministerului Sănătăţii decisese anterior neincluderea acestei terapii în protocolul de tratament, mai ales că nu este recomandată de niciun studiu pertinent ca eficientă, în Covid-19. Jerbe de flori şi coroane au împodobit catafalcul pe care maestrul îşi doarme somnul fericit al celor fără de moarte. Prieteni şi admiratori fără număr s-au apropiat cu o tăcută reculegere să-şi ia ultimul adio. Indiferent de cum stau lucrurile la alţii, la noi moartea e o scurtătură spre soclu. Odată ajunşi pe lumea celaltă, toţi devenim oameni de aleasă sensibilitate şi prieteni regretaţi. O singură observaţie inocentă, referitoare la sobrietatea presupusă de ritualul săvârşirii din lumea pământească a marelui solist de muzică populară: anumite „decontări”, cu avânt inerţial, din partea anturajului celui dispărut, puteau fi amânate sine-die pentru a nu fi în distonanţă cu emoţia şi evlavia momentului. Într-o asemenea situaţie, bunul Dumnezeu aproape că nu mai ştie pe cine să ierte. Trecem peste delirul parastasului, pe la televiziuni. Empatia funerară face rating mai ales când dispărutul se bucură de o anume notorietate. O singură certitudine: lui Petrică Mâţu Stoian nu decesul îi asigură obligatoriu şi fără şovăire statutul de maestru. A fost maestru când era în viaţă, delectându-i prin cântecele sale pe nu puţini. Fie-i ţărâna uşoară!
