Victoria României cu Belarus e frecţie la un picior de lemn. Am întâlnit un adversar slab, nemotivat, care s-a prezentat numai pentru că era obligatoriu, dar care atunci când s-a enervat că românii marcau cu nemiluita, a ripostat şi, dacă mai avea timp, ar fi fost chit. Am dat o manita în mai puţin de un ceas, dar era aproape să fim egalaţi în ultima jumătate de oră, oaspeţii ratând şi un penalty. Le-am dat 5 goluri supuşilor lui Lukashenko, după ce nu ne-am creat nicio ocazie cu Islanda şi Norvegia, aşa că nu ne încălzeşte cu nimic apetitul din meciuri fără scop. Naţionala confirmă că funcţionează numai când nu are presiune, dar clachează în faţa obiectivelor. Rădoi a schimbat sistemul, dar nu ne-am lămurit dacă a făcut-o sub impresia eşecurilor din meciurile anterioare, în funcţie de adversar sau pentru că încearcă un nou modul, etalat şi în finalul partidei din Austria. După prima repriză, ne-a fost teamă că pe Rădoi nu-l mai lasă Burleanu la Craiova, după a doua parte am sperat să-l păstreze la FRF, şi să continue Papură în Bănie.
Lazar şi Mitrea au debutat la naţională, deşi se apropie clipa în care-şi agaţă ghetele în cui. Bile albe: Mitrea a deschis scorul, Lazar a apărat un penalty. Bile negre: Mitrea a greşit la cel puţin un gol al oaspeţilor şi a provocat şi penalty-ul, iar Lazar a încasat totuşi 3 goluri. După ce a marcat pentru AEK Atena, Nedelcearu a reuşit o dublă şi la naţională. Ultimul fundaş tricolor care reuşise asta a fost probabil Paul Papp, când era la apogeul carierei. Mogoş n-a dezamăgit, dar nici nu pare o soluţie viabilă de fundaş dreapta. Ganea e mai util pe atac, pe stilul lui Bancu, de altfel i-a preluat şi numărul căpitanului Craiovei (căruia i s-ar potrivi această aşezare 3-4-3). Nistor a jucat în acest meci ca în perioada de la Dinamo, deci mult mai bine decât la Craiova. Marin i-a ţinut isonul, dar e puţin copleşit de banderolă. Man şi Tănase n-au fost chiar la nivelul de la FCSB, dar au arătat calitate, fiind mult peste Deac şi Mitriţă, dar şi adversarul şi miza au fost altele. Puşcaş s-a lipit de gol şi a scos un penalty, dar şi el a fost invizibil luna trecută, în meciurile care contau. Alibec a intrat mai implicat ca oricând, dar i-au ieşit mai puţine decât când lenevea pe teren. Alex Băluţă pare să fi ratat şansa de a impresiona, aşa cum a ales prost când s-a dus la o echipă modestă din Ungaria. Bicfalvi e om de execuţie, am văzut un şut adevărat, dar fuse precedat de două dueluri pierdute şi tot atâtea pase simple date la adversari. Maxim a fost dat la minim, nici nu s-a văzut pe teren. Creţu, fundaşul dreapta de la FCSB, a debutat şi el, dar e la fel de slab ca şi tizul său care a fost ţinut de COVID departe de naţională, scutindu-ne şi pe noi de multe înjurături.
În concluzie, a fost un meci în care am marcat 5 goluri, ceea ce nu obişnuim, deşi am întâlnit destui adversari modeşti. Doar că marcasem 3 goluri şi în Austria, iar când a venit vremea meciurilor adevărate n-am avut busolă pentru poarta adversă. Am văzut şi câţiva jucători noi, dar e greu să te edifici în astfel de meciuri în privinţa lor.
România – Belarus 5-3
Au marcat Mitrea ’11, R. Marin ’20, Nedelcearu ’31, ’55, Puşcaş ’44 / Kendysh ’63, Bakhar ’80 şi Klimovich ‘90+2.
România: Lazar – Nedelcearu, Mitrea, Toşca (I. Cristea ‘45) – Mogoş, R. Marin (Cpt.) (Bicfalvi 70), Nistor, C. Ganea – D. Man (A. Băluţă ‘57), Puşcaş (Alibec ‘57), Fl. Tănase (Maxim ‘57). Selecţioner: Mirel Rădoi.
Belarus: Chichkan – Pechenin, Naumov (Yuzepchukh ‘45), Polyakov, Bordachev – Ebong (Stasevich, 62), Maevski (Cpt.) (Yablonski, 62), Khachaturyan (Klimovich ’70), Bakhar – Kendysh, Laptev (Skavysh ‘62). Selecţioner: Mikhail Markhel
Arbitru: Georgi Kabakov (Bulgaria).
