Ne apropiem de 14 ani de când România este membră în Uniunea Europeană. 14 ani cu bune şi cu rele. Din păcate, în aceşti 14 ani România nu doar că nu a avut un anume fel de proiect de ţară pe care să-l urmeze, dar nu a existat niciun fel de proiect.
Ţara noastră îşi face pe bună dreptate un titlu de mândrie din faptul că este un pilon de stabilitate al NATO şi membru de încredere UE într-o zona extrem de complicată pe relaţia est-vest. Numai că accesul la familiea europeană, fondurile şi piaţa europeană nu a însemnat neapărat un nivel de dezvoltare egal pentru toate regiunile/locuitorii României.
Politica de convergenţă a Uniunii Europene, prin care regiunile mai sărace sunt ajutate să se apropie de cele mai bogate nu a funcţionat pe plan naţional. Regiuni mai slab dezvoltate, precum regiunea noastră, sudul Munteniei sau Moldova au crescut atât de puţin, încât locuitorii lor, cu excepţia oraşelor Craiova şi Iaşi, nici nu au simţit efectele pozitive ale aderării.
Dacă o serie de mari oraşe precum Cluj-Napoca, Timişoara, Bucureşti, Iaşi, Ploieşti, Braşov, Constanţa au avut o creştere spectaculoasă comparativ cu alte oraşe europene, oraşe mici şi mii de comunităţi rurale au rămas încremenite în timp şi izolate.
Suntem reprezentanţii politici ai acestei ţări, ne aflăm în plină campanie electorală, în dispute şi dezbateri, în mijlocul unei crize care abia îşi produce efectele, iar tema convergenţei naţionale ar trebui să ne dea serios de gândit, cu atât mai mult cu cât vom beneficia de 80 de miliarde de euro, bani nerambursabili în următorii 7 ani.
Mesajele politicianiste trebuie lăsate la o parte când vine vorba de mari proiecte pentru atragerea fondurilor şi reducerea discrepanţelor dintre regiuni. Oltenia şi Moldova trebuie să primească cea mai mare atenţie din partea autorităţilor centrale. Dezvoltarea rapidă de capacităţi instituţionale capabile să genereze proiecte eligibile pentru finanţări europene majore şi eliminarea blocajelor existente trebuie realizate imediat. Cap de listă ar fi proiectele de infrastructură de transport, iar aici prioritatea zero ar fi finalizarea Drumului expres Craiova – Piteşti, iar prioritatea 1 ar fi demararea construcţiei autostrăzii Craiova – Lugoj. Oltenia are un potenţial de dezvoltare imens şi cu cât întârziem mai mult punerea lui în valoare, cu atât întârziem mai mult dezvoltarea întregii Românii.
Dacă voi fi ales de doljeni în viitorul legislativ, nu voi ezita să propun viitorului Prim-ministru, pe lângă măsurile anunţate anticriză, un program de restructurare şi dezvoltare a Olteniei care va necesita o finanţare foarte consistentă, sustenabilă şi optimizată. Fără direcţionarea resurselor de la UE către regiunile mai sus pomenite, orice schimbare rămâne doar un plan pe hârtie sau declaraţii fără sens şi rezultat.
La comanda PARTIDUL PRO ROMANIA – ORGANIZATIA JUDETEANA DOLJ, realizat de S.C. ED PRESS COM S.R.L., CMF 11200008
