Plecarea lui Sorin Cârţu, de pe banca tehnică a Craiovei, prin demisie, este o veste proastă pentru fotbalul din Bănie. Motivele sunt palide, şi de o parte şi de alta. Cert este un lucru: echipa n-a rupt gura târgului, cum se spune, în sezonul de toamnă, dar nici nu se află într-o poziţie retrogradabilă. Mai degrabă este poziţionată în clasament, pe măsura valorii lotului pe care-l are. Mediocru. A pierdut puncte pe teren propriu, pe care „nu trebuia să le piardă”, a fost urmărită de ghinion şi în deplasare, cum s-a întâmplat cu Dinamo. Poate, şi fiindcă, prea mult cochetase, în campionatul trecut, cu plusul de şansă. E o părere. Sorin Cârţu dacă a greşit a făcut-o pe un fond de iritare, de nemulţumire, simţindu-se mereu şi mereu pândit. Deşi toţi antrenorii din lume nu scapă de cozi de topor şi de intriganţi. Să-i lăsăm însă în pace, să-şi savureze „victoria”. De etapă. Sorin Cârţu este însă un caz special: înainte de toate el este un „bun al Craiovei”. Iubeşte prea mult oraşul, pentru care a şi făcut multe, i-a dat glorie nestinsă, încât, să fim scuzaţi, nu-i putem da dreptate lui Mihai Rotaru, patronul clubului. Gloria Craiovei este altceva. Când Sorin Cârţu a fost readus, în urmă cu un an, la conducerea tehnică a echipei, întregul proiect de reînviere a fotbalului din Bănie părea iremediabil compromis. Stropind echipa cu apă vie, ceea ce nu mai părea posibil, aceasta a fost scoasă din reanimare. Dacă uităm acest lucru, chiar nu înţelegem nimic din fotbal. Unde construcţia e permanentă. Tot lui Sorin Cârţu şi lui Emil Săndoi, personalităţii lor, li se datorează şi stingerea focarelor de adversitate bolnavă la adresa echipei. Pavel Badea, fost jucător de ţinută al Craiovei, consilier local municipal, apropiat clubului, a spus câteva vorbe cu tâlc despre plecarea lui Sorin Cârţu. Nu le mai comentăm. Important ni se pare altceva: Sorin Cârţu a fost readus la echipă într-un moment de disperare. La fel se întâmplase şi la primul lui mandat. Când după şapte etape, ne referim la sezonul trecut, agonisise două puncte în clasament. În retur, la un moment dat, ameninţa podiumul. Şi Jose Mourinho, prin absurd, fiindcă tot are un început prost de campionat cu Chelsea, adus la Craiova, după câteva zile nu poate face decât un gest, acela de a renunţa. Lot firav valoric, spectatori puţini, clevetitori de duzină, nu puţini la număr, empatie puţină şi atât. Sorin Cârţu era şi rămâne antrenorul potrivit pentru Craiova. Un Guy Roux de la Auxerre, dacă aţi auzit de el.
